miercuri, 6 aprilie 2011

Capitolul 12 – Tears (partea a II-a)

Bella pov

Opt luni...timpul trece uneori atat de greu. Ne gandim mereu cum traiam si niciodata nu traim in prezent...sunt insarcinata in opt luni si nu imi vine sa cred cat de multe s-au intamplat pana acum. Daca nu era micutul nostru sau micuta noastra, probabil, consideram totul ca a fost un vis, un vis perfect in care nu doream sa ma trezesc. Imi este dor de Edward, iubitul meu ; imi este dor de Alice, de mama, chiar si de cea mai buna prietena a mea Jane. Imi este dor de toti si rememorez toate clipele petrecute alaturi de ei in fiecare zi. Ultimele luni au fost groaznice pentru mine.

Tin minte ca eram pe punctul de a pierde sarcina. A fost cea mai groaznica zi din viata mea. As putea spune ca este pe primul loc in lista mea de “ZILE TERIBILE” alaturi de pierderea bunicii si despartirea de Edward.

FLASHBACK

Era o zi ploioasa in micutul nostru orasel din Forks. Era ziua in care ma mutam din casa bunicii Swan la bunul meu prieten Billy Black. Cand eram mica, acesta a fost tatal perfect oentru mine, dar din nefericire avea un fiu care nu ma suporta deloc: Jacob Black. Era rivalul meu si mereu ne bateam.

Tin minte ca imi luasem ultimele lucruri din camera mea si atunci a in

trat el ca o furtuna. Ochii inflacarati, plini de ura si de foc prevesteau ceva rau.

- Crezi ca faci ce vrei tu? Imi lua lucrurile si le tranti pe jos. Cine te crezi? A inceput sa tipe.

- Jacob, asta nu e treaba ta, asa ca vezi-ti de lucrurile tale.

- Ba e treaba mea, mereu te-am urat pentru ca nu ma iubeai, mereu te-am urat pentru ca tata te iubea mai mult pe tine. Tu stii asta!!!!

- Nu este adevarat, niciodata nu a fost!

- Ba da!!!

Din acel moment, totul s-a intamplat prea repede. A fost cu adevarat o bestie, purtandu-se brutal cu mine. In cearta noastra, imi lua unul dintre brate si ma trase dupa el pe scari. Intr-un moment fatal, m-am impiedicat, Jacob mi-a dat drumul si am cazut pe scari. De atunci totul s-a schimbat. O durere enorma mi-a invaluit intreg corpul incepand cu abdomenul. Nu puteam nici sa respir...lumini albe si mult zgomot. Camera se invarte

a cu mine, insa durerea nu mai exista.

- Domnisoara Swan...cum va simtiti?

- Ha??? Ce s-a intamplat?

- Ma numesc doctor Grey..

- Bebelusul meu??? E bine?

- Puteti sta linistita domnisoara, atat dumneavoastra, cat si copilul sunteti bine, chiar foarte bine.

END FLASHBACK

Pana la urma, Jacob a platit scump pentru tentativa lui de a ma ucide si acum este acolo unde ar trebui sa fie de la inceput...

- Auch...

- Bella, te simti bine? A intrebat Billy

- Da, nu te preocupa de starea mea, acest spiridus incearca sa imi faca viata cat mai frumoasa.

Si acesta era adevarul. In ultimul timp, viata mea a devenit mult mai pasiv

a. Chiar daca nu am pierdut sarcina, exista posibilitatea de a naste prematur.

- Hey Bella, uite un pachetel pentru tine, l-am gasit la usa.

- Multumesc Billy.

Niciodata nu voi uita aceasta clipa, nici macar in clipa mortii mele. Era un pachetel infasurat intr-o matasica albasta cu initiala C. Desfacand pachetelul, am observat ca inauntrul sau erau cateva foi parca ingalbenite de vreme. Curioasa, am luat paginile cu grija cu finete si am inceput sa le citesc:

“Bella, iubita mea Bella,

Timpul niciodata nu iarta, niciodata nu uita. La fel ca si timpul niciodata nu uit, dar cu noi timpul cu siguranta s-a jucat cu siguranta. Simt cum si-a restrans aripile si le-a infasurat in jurul meu. Nimic nu a trecut, nimic nu a ramas, poate doar dragostea mea pe care ti-o port in sufletul meu. Au trecut opt ani? Opt luni? Opt zile, opt secunde? cine stie caci eu sunt prizonierul stapanei mele, stapana ce esti tu, stapana dragostei mele. Tu esti tot ce mi-a ramas. Aici parca as fi nemuritor. Traiesc intr-o lume indepartata in care cu totii am evoluat.

Dupa plecarea ta, disparitia ta, am ramas inchis in casa amintirilor noastra. Si acum regret acea dureroasa cearta. Ma gandesc ca poate, daca nu aveam acea reactie, nu plecai de langa mine.

Simteam ca focul din mine, suferibta e imi mistuia sufletul imi ardea fiecare celula a corpului. Dupa lungi suferinte, Alice si Jasper m-au gasit intr-o stare dezolanta. Cu grija, cei doi au ingrijit faramile din mine pana ce piesa cu piesa au refacut puzzle-ul.

Regretau enor faptul ca eram in acea conditie si m-au ajutat cat de mult au putut, fara prea mult rezultat. Leacul meu, medicamentul meu esti tu, doar dragostea ta. Refacut cat de cat, caci piesele cele mai importante le-ai luat cu tine am incercat impreuna cu tatal meu sa desfacem misterul ce plana asupra ceasului tau si a disparitiei tale.

Prea greu, mult prea greu, caci timpul a trecut si cu cat ne afundam in problema, cu atat stiam mai putine. Cand credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna, in oras a aparut o vrajitoare, Bonnie. Aceasta ne-a expliat cum sta situatia noastra......’’

Impietrire....in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul.