Pentru ea, timpul nu era scurs prin clepsidra blestemata a orologiului; pentru el, totul era ca un ceas cu acele rotitoate de o mie de ori mai puternice decat otelul. Fiecare secunda ce se scurgea prin ea deveneau minute, chiar ore. Timpul este necrutator cu muritorii, mai ales pentru cei doi: ea-prezentul, el-trecutul.
Bella pov
“Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise-ai sters
Ai ales sa fii ultimul vers...”
Ascult aceasta melodie din momentul in care am plecat din lumea mea de basm. Au trecut fix trei saptamani, patru zile, treisprezece ore si patruzeci si cinci de secunde…poate mai mult sau poate mai putin. Da, pot spune ca tin socoteala timpului deoarece este singurul lucru care ma tine ocupata.
Totul pare a fi in regula aici in Forks. Este ca si cum timpul s-ar fi oprit de cand am plecat. Chiar nimic nu s-a intamplat. Am o speranta ce creste in mine cu fiecare secunda trecuta si imi da putere sa merg mai departe si ma protejeaza de tot...acea speranta, speranta ca odata il voi revedea si vom forma o familie fericita pentru bebelusul nostru.
Pot spune cu mana pe inima ca am supravietuit printr-o coincidenta sau poate ca dorul de el si toate momentele in care a fost langa mine, memorate cu meticulozitate in cap, mi-au atenuat caderea. Timpul nu mi le poate sterge.
Cu ceva timp in urma am fost la doctor sa vad daca intr-adevar sunt insarcinata. Inca o data intuitia mea nu m-a dezamagit, acum sunt 100% convinsa ca voi avea un copil. Are deja 5 saptamani si deja il iubesc si as face orice pentru el. Pentru el voi lupta cu timpul si ma voi intoarce din nou la Edward.
Aici timpul trece greu, prea greu. Stau si scriu in jurnal...prima pagina din jurnalul mea. Peste ani il voi citi si imi voi aminti cu zambetul pe buze tot prin ceea ce am trecut. Singura persoana care nu va sti ce am facut eu aici va fi Edward. El nu poate sti deoarece ma voi intoarce il lumea lui, el nu apartine lumei mele, numai eu apartin lumii lui.
“ Data: 13 octombrie Forks
Eu, draga jurnalule, nu stiu ce sa spun...am cunoscut iubirea. Iubirea este sentimentul cel mai pur..sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori de pe cer si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om…sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat…se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait….si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald. A iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna….
Mie foarte frica de ceea ce vei putea afla si lucrurile vor lua poate o intorsatura neasteptata...stai, am uitat sa ma prezint : eu = Bella Swan, o fata normala care a fost pedepsita de soarta inca de mica. Cu parintii divortati, am fost nevoita sa merg la bunica. O binecuvantare pentru mine, o alinare care din pacate a durat doar cativa ani.
Tot universul meu s-a naruit cand ea a murit acum cateva luni...o durere insuportabila mi-a frant inima si credeam ca nimic nu mai conteaza in lumea asta. singurul lucru care mi-a mai ramas de la bunica a fost un ceas.
Da stiu, un ceas care pentru mine are o valoare sentimentala. De asemenea a fost biletul meu de calatorie catre o alta lume. Stiu, poate nu iti vine a crede, dar asa a fost. De calatorie nu ma intreba ca nu iti pot spune amanunte. Tot ce stiu este ca acolo stau la mama si am o prietena, cea mai buna prietena: Jane. E tare draguta si ma inteleg foarte bine cu ea. Tot in aceasta lume, l-am cunoscut si pe el: Edward Anthony Manson Cullen. Ca si Cenusareasa l-am vazut pentru prima oara la un bal organizat de familia lui. Acea seara a fost de vis, am dansat cu el si mi-a cerut prima intalnire. Sincer am avut oarecare dubii cu privire la intalnire, dar ceva mai puternic m-a impins de la spate si iata-ma in fata lui. Totul era perfect: privelistea, timpul, dar cel mai important el era perfectiunea intruchipata...ochii lui verzi si.....”
Nu am mai putut continua, lacrimile imi inundau fata...amitirea lui doare prea tare. Lacrimile imi curgeam peste jurnal, incretind pagina....
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
duminică, 12 septembrie 2010
LA MULTI ANI IOANA!!!
La multi ani !!! Astazi Ioana vd implineste minunata varsta de 17 anisori.....ii doresc ca toate dorintele sa i se implineasca...primele 2 poze cu twilight sunt pentru a-i multumi pt (stie ea ce) iar restul sunt pentru ca imi este imposibil sa ajung la ea sa sarbatoresc asa ca m-am gandit ca este de datoria mea sa o sarbatoresc macar prin poze..asa ca ai sampanie , tort, un cadou dragut( ursuletii) si poza cu cei doi catelusi care semnifica prietenia noastra...,, Prietenia inseamna sa accepti din propia initiativa defectele celorlalti si sa il sprijini neconditionat mereu"... sunt mandra ca te-am intalnit..te pwp si inca o data La multi ani!!:**>:d
miercuri, 8 septembrie 2010
Capitolul 11-Sfarsitul
Bella pov
Ziua in care Edward m-a cerut de sotie a fost cel mai minunat moment din viata mea. Clipe de neuitat am petrecut alaturi de el si totusi....dragostea este o comoara si ma intreb ce pret vom plati pentru ea?
Timpul a trecut repede....zile, ore, minute, secunde, clipe....in ultimele zile m-am simtit ciudat, altfel, cateodata aveam greturi si ameteli, dar cat de repede veneau asa si treceau. Era tare ciudat pentru ca habar nu aveam ce e cu mine. Lui Edward nu i-am spus acest lucru, desi din privirile lui, cred ca si-a dat seama ce ceva nu era in regula.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, am inceput a ridica tonul.
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, a tipat Edward.
- Tu nu tipi la mine! Si am iesit. Ma simteam rau din punct de fizic si eram socata. Era prima noastra cearta si nu credeam sa o sa se sfarseasca asa de rau.
Tineam in mana dreapata ceasul “blestemat”. Singurul lucru care mi-l doresc in acest moment e sa fiu singura.
O lumina puternica ma purta prin decenii, poate secole, persoane importante se uitau la mine cum trec si imi ureaza “Drum bun!”, ce e cu mine? Visez? Nu se poate!
Ma trezesc obosita, ca si cum as fi stat treaza cateva zile. Mi-e rau si prima oprire: baia. Vad totul ca prin ceata: prima vederea a lui Edward, balul, melodia, sarutul, fuga, cererea in casatorie...totul. Sunt foarte sigura a am visat si se pare ca moartea bunicii m-a afectat mult mai tare decat credeam....dau sa ma spal si ceva in oglinda care staluceste foarte tare pe degetul meu. Asta nu, deci nu, nu, nuuuuuuuuu!!!!!!! Edward!!!!!!!!!!! Si am inceput a plange, dandu-mi seama ca am calatorit intre decenii.
Ma simteam din ce in ce mai rau, realizand totul: ceasul bunicii este de fapt un “pasaport” catre o alta ;ume, catre iubirea pura si neconditionata. Singura mea alinare in acest moment era gresia rece din baie. Ma intind pe ea si adorm din nou. Chipurile persoanelor care sunt pierdute imi apar in vis si ma trezesc brusc....e posibil oare ca eu sa ma intorc inapoi? Oare stie cineva ca am disparut in aceasta lume? Ce face Edward? Oare ma cauta?
Un milion de intrebari imi treceau prin minte in acel moment, cand am simtit o mica impunsatura in zona burticii. Chiar era de necrezut: se putea transforma cosmarul in cel mai frumos vis? Daca da, aceasta era cea mai mare implinire pe care o poate avea o femeie: sa fie insarcinata cu barbatul pe care ea il iubeste.
“ Simt cum un ocean de lacrimi cad jos, pe podea, lacrimi dulci amarui si vad cum ochii incet se sting de fericire si durere.
Un ocean de vise am sters cu ceasul blestemat si am ales ca tu, ingerul meu sa fii prima si ultima mea iubire...”
Edward pov
Era absolut adorabila. As fi dat orice sa vad ceea ce gandeste in acel moment. In ultima vreme era diferita, simteam asta, era ca si cum ar fi bolnava si sanatoasa in acelasi timp. Nu eram expert, dar exista o mica posibilitate ca Bella, ingerul meu sa astepte un copil de la mine. Ar fi fost bine? Chiar nu stiu....O vad mereu ca se uita la ceasul acela, parca acele ceasului o atrag intr-un joc periculos si totusi la mijloc era o intrebare ce imi rasuna in minte: de ce?
Imi doream sa ii aud vocea cristalina, sa o simt si sa ii spun cat de mult o iubesc.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, a spus ridicand tonul si atunci am izbucnit
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, tipand la ea.
- Tu nu tipi la mine! Si a iesit din camera, a iesit din casa.
Aceasta a fost o cearta. Sunt un idiot si jumatate. Pentru moment am simtit gelozia curgandu-mi prin vene, ca o otrava pura. Sa fiu gelos pe un obiect nu era tocmai punctul meu forte.
Plec dupa ea. Sa o mai pierd inca o data nu imi placea, dar ea nu e...ma uit peste tot: in casa, in jurul acesteia si nimic. Era ca si cum ar fi inghitit-o pamantul.
Pe moment singurul care il voi face este sa astept...daca e nevoie o voi astepta o vesnicie, numai ca ea sa se intoarca.
“Incep a striga, a tipa, in sperantaca ma vei auzi, poate vei sti cat de mult regret. Vreau sa te iubesc in soapte, vreau sa te rasfat. Vocea mea vrea sa-ti auda glasul si ochii-mi cer sa te vada de unde te-ai ascuns atat de bine, dar esti deja mult prea departe”.....lacrimi.....
,, Un sentiment complex, o nebuloasa in care pot coexista regretul, remuscarea dorinta intoarsa spre ceva pierdut in timp, spre ceea ce ai fi putut face si n-ai facut, spre ceea ce ar fi putut fi”
Ziua in care Edward m-a cerut de sotie a fost cel mai minunat moment din viata mea. Clipe de neuitat am petrecut alaturi de el si totusi....dragostea este o comoara si ma intreb ce pret vom plati pentru ea?
Timpul a trecut repede....zile, ore, minute, secunde, clipe....in ultimele zile m-am simtit ciudat, altfel, cateodata aveam greturi si ameteli, dar cat de repede veneau asa si treceau. Era tare ciudat pentru ca habar nu aveam ce e cu mine. Lui Edward nu i-am spus acest lucru, desi din privirile lui, cred ca si-a dat seama ce ceva nu era in regula.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, am inceput a ridica tonul.
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, a tipat Edward.
- Tu nu tipi la mine! Si am iesit. Ma simteam rau din punct de fizic si eram socata. Era prima noastra cearta si nu credeam sa o sa se sfarseasca asa de rau.
Tineam in mana dreapata ceasul “blestemat”. Singurul lucru care mi-l doresc in acest moment e sa fiu singura.
O lumina puternica ma purta prin decenii, poate secole, persoane importante se uitau la mine cum trec si imi ureaza “Drum bun!”, ce e cu mine? Visez? Nu se poate!
Ma trezesc obosita, ca si cum as fi stat treaza cateva zile. Mi-e rau si prima oprire: baia. Vad totul ca prin ceata: prima vederea a lui Edward, balul, melodia, sarutul, fuga, cererea in casatorie...totul. Sunt foarte sigura a am visat si se pare ca moartea bunicii m-a afectat mult mai tare decat credeam....dau sa ma spal si ceva in oglinda care staluceste foarte tare pe degetul meu. Asta nu, deci nu, nu, nuuuuuuuuu!!!!!!! Edward!!!!!!!!!!! Si am inceput a plange, dandu-mi seama ca am calatorit intre decenii.
Ma simteam din ce in ce mai rau, realizand totul: ceasul bunicii este de fapt un “pasaport” catre o alta ;ume, catre iubirea pura si neconditionata. Singura mea alinare in acest moment era gresia rece din baie. Ma intind pe ea si adorm din nou. Chipurile persoanelor care sunt pierdute imi apar in vis si ma trezesc brusc....e posibil oare ca eu sa ma intorc inapoi? Oare stie cineva ca am disparut in aceasta lume? Ce face Edward? Oare ma cauta?
Un milion de intrebari imi treceau prin minte in acel moment, cand am simtit o mica impunsatura in zona burticii. Chiar era de necrezut: se putea transforma cosmarul in cel mai frumos vis? Daca da, aceasta era cea mai mare implinire pe care o poate avea o femeie: sa fie insarcinata cu barbatul pe care ea il iubeste.
“ Simt cum un ocean de lacrimi cad jos, pe podea, lacrimi dulci amarui si vad cum ochii incet se sting de fericire si durere.
Un ocean de vise am sters cu ceasul blestemat si am ales ca tu, ingerul meu sa fii prima si ultima mea iubire...”
Edward pov
Era absolut adorabila. As fi dat orice sa vad ceea ce gandeste in acel moment. In ultima vreme era diferita, simteam asta, era ca si cum ar fi bolnava si sanatoasa in acelasi timp. Nu eram expert, dar exista o mica posibilitate ca Bella, ingerul meu sa astepte un copil de la mine. Ar fi fost bine? Chiar nu stiu....O vad mereu ca se uita la ceasul acela, parca acele ceasului o atrag intr-un joc periculos si totusi la mijloc era o intrebare ce imi rasuna in minte: de ce?
Imi doream sa ii aud vocea cristalina, sa o simt si sa ii spun cat de mult o iubesc.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, a spus ridicand tonul si atunci am izbucnit
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, tipand la ea.
- Tu nu tipi la mine! Si a iesit din camera, a iesit din casa.
Aceasta a fost o cearta. Sunt un idiot si jumatate. Pentru moment am simtit gelozia curgandu-mi prin vene, ca o otrava pura. Sa fiu gelos pe un obiect nu era tocmai punctul meu forte.
Plec dupa ea. Sa o mai pierd inca o data nu imi placea, dar ea nu e...ma uit peste tot: in casa, in jurul acesteia si nimic. Era ca si cum ar fi inghitit-o pamantul.
Pe moment singurul care il voi face este sa astept...daca e nevoie o voi astepta o vesnicie, numai ca ea sa se intoarca.
“Incep a striga, a tipa, in sperantaca ma vei auzi, poate vei sti cat de mult regret. Vreau sa te iubesc in soapte, vreau sa te rasfat. Vocea mea vrea sa-ti auda glasul si ochii-mi cer sa te vada de unde te-ai ascuns atat de bine, dar esti deja mult prea departe”.....lacrimi.....
,, Un sentiment complex, o nebuloasa in care pot coexista regretul, remuscarea dorinta intoarsa spre ceva pierdut in timp, spre ceea ce ai fi putut face si n-ai facut, spre ceea ce ar fi putut fi”
vineri, 3 septembrie 2010
Un mic anunt:D
buna...sunt Ioana vd si am un mic anunt de facut celor ce citesc acest blog (stiu ca o sa sune aiurea dar asta e) caut pe cineva cu care sa traduc un fanfic Twilight. El se numeste "Changes" si deocamdata are 31 de capitole si eu am tradus deja prefata si incerc cu ajutorul Dy@nei sa traduc primul capitol. El se gaseste pe blogul meu cu ficuri traduse. Vreau pe cineva de incredere pe care sa ma pot baza, intelege si care bineinteles sa stie engleza...cei care sunt interesati sa dea un comm va rog mult....multumesc mult
joi, 2 septembrie 2010
Leapsa by Ioana Vd
1.YOUR REAL NAME: Camelia Ioana
2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle): Camizzle )
3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): blue dog [God]
4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name): ioabornis hmm…interesant
5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink) :blue ice tea )
6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name): oanissa
7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name): Aura
8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black Girl )
2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle): Camizzle )
3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): blue dog [God]
4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name): ioabornis hmm…interesant
5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink) :blue ice tea )
6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name): oanissa
7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name): Aura
8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black Girl )
Leapsa by Ioana din Cluj (ca sa nu se confunde:D)
Hey am primit o leapsa de la Roxana.. :Dprima de altfel pt mn..si ii ms mult:*
1.YOUR REAL NAME: Ioana
2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle):Ioaizzle..seamana ci Godziila:))
3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): Yellow Cat..incerc sa mi-o imaginez;)
4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name):Ioahoina...my godness:))
5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink):blue pepsi
6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name):Odulzaa
7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name):Alina
8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black leone..asta da nume..:>
Dau leapsa cui o vrea..ca altfel nu as stii pe cine sa precizez
pwp pe toti si ms roxana again :*
1.YOUR REAL NAME: Ioana
2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle):Ioaizzle..seamana ci Godziila:))
3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): Yellow Cat..incerc sa mi-o imaginez;)
4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name):Ioahoina...my godness:))
5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink):blue pepsi
6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name):Odulzaa
7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name):Alina
8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black leone..asta da nume..:>
Dau leapsa cui o vrea..ca altfel nu as stii pe cine sa precizez
pwp pe toti si ms roxana again :*
miercuri, 1 septembrie 2010
Capitolul 10-Joaca de copii
Edward Pov
Dimineata calduta de iunie ne-a trezit pe amandoi din visare. Bella era ganditoare de cu seara, dar acum banuielile cu privire la mine se intensificasera. Si avea si de ce pentru ca nu imi puteam controla ranjetul imens de pe fata atunci cand o priveam.
Am cerut-o in casatorie, dar nu exact cum trebuia sa ceara un domn respectabil dintr-o famile buna, o lady in acest inceput de secol 20. In mod oficial ar fi trebuit sa o curtez, sa cer permisiunea tatalui ei, dar aici acest lucru era imposibil fiind departe de frumosul nostru Chicago, si nu mi se parea un lucru foarte de ,,bon ton” sa explic doar intr-o simpla scrisoare. Asa ca daca aceste doua lucruri nu se mai puteau indeplini, macar pe al treilea sa il duc la bun sfarsit, prezentadu-i un inel. Un inel de diamant, fatetele lui raspandind culorile curcubeului in lumina soarelui, si pe care il aveam in buzunar special pentru acest moment de cand plecasem in cautarea ei. Un inel de logodna.
Si cum se spune ca dragostea trece prin stomac, cel mai frumos mod de a i-l inmana mi se pare un picnic. Dar nu orice fel de picnic, un picnic compus doar din delicatese dulci: prajituri si torturi. Dulci la fel ca iubirea mea pentru ea. Si pentru ca trebuia sa ne prezentam la casa d-lui Ferrars, aveam de gand sa ma distrez impreuna cu fetitele lui, pregatind surpriza, si ca lucrurile sa fie si mai condimentate aveam sa o pacalesc putin pe Bella mea, spunandu-I ca dulciurile sunt pentru Esme, altfel nu as fi putut convinge sa ma urmeze nestiind nimic din cate ii pregatisem, pentru ca Bellei din start nu ii plac surprizele. Cu aceste ganduri strafulgerandu-mi prin minte am plecat de brat cu ea la casa D-lui Ferrars.
Bella Pov
Edward s-a purtat foarte ciudat de seara trecuta de parca punea ceva la cale, dar oricat imi zbateam capul nu imi puteam da seama ce e.
Si m-am hotarat sa rad putin de el dar nu la modul urat, aveam de gand sa le pun pe Lucy si Elinor sa il impiedice in orice nazbatie vroia sa faca.
Asa ca am pornit la brat cu Edward, el afisand zambetul lui strengaresc, iar eu luminandu-mi fata cu un zambet mandru. Dar totusi, un lucru ma nelinistea si anume ceasul bunicii atranand greu la gatul meu. Mai greu ca niciodata.
Edward Pov
De cum am ajuns, Bella s-a retras, facand cunostiinta cu cele doua fete, si susotind,cu ele, dar nu am luat-o in serios asa ca am mers direct spre bucatarie. Nu aveam prea multa cunostiinta in a prepara mancaruri, doar atat cat am invatat de la Esme, iubitoarea mea mama si de spiridusul mereu energic numit Alice. Si cum aveam ghinion cam intotdeauna, cartile de bucate lipseau cu desavarsire.
-Don Edward, cauti aceasta? Ma intreba una dintre fete Lucy.
-Ooo...da, multumesc mult...dar... au inceput sa o ia la fuga prin toata casa cu cartea in brate.
-Asteptati am nevoie de ele, dar le-am pierdut urma, necunoscand casa.
M-am trezit in fata unei usi inchise si cand am intrat,am dat de carte pe canapea.
-Hey, crezi ca o mai poti folosi? Spuse printre rasete Elinor,cealalta zvapaiata.
-De ce nu?, dar prea tarziu pentru a o recupera pentru ca au aruncat o galeata plina cu dulceata peste carte. Bella intra in camera toata numai un zambet.
-De ce nu le-ai oprit??!! Am spus eu disperat, stiind ca surpriza mea era dusa pe apa sambetei.
-Stiam ca pui ceva la cale, asa ca am vrut sa ma distrez un pic, nu cred ca te-ai suparat asa de tare pe ele, mai ales ca era cartea lor, deci ele si-au distrus-o.
-Daca ai stii... si am iesit din camera cautand un refugiu pentru a ma linisti.
In capatul holului principal era o usa mai retrasa, am pasit inauntru si... DA!! era o bucatarie de rezerva, cu de toate. Carti si toate ingredientele de care aveam nevoie. Inainte de a ma apuca de lucru am incuiat usa pentru a nu mai pati si alte farse, si inca un lucru norocos, fereastra era joasa, deci se putea iesi cu usurinta in gradina de flori.
Mi-am dat toata silinta si in doua ore pe masa erau aranjate: parfait de tiramisu cu zmeura, prajiturele cu crema de castane si un tort de ciocolata delicios. Am luat o patura, dulciurile si am fugit pe fereastra, pe ascunsin mijlocul gradinii. Speram sa nu ma gaseasca inainte sa fie totul pregatit.
Bella Pov
Saracul, meu Edward, cred ca s-a suparat tare pe farsa. Aveam senzatia ca suferea, neputand realize o dorinta, o dorinta aprinsa.
Timp de doua ore l-am cautat, dar nu era nicaieri. Incepea sa ma sperie chestia asta asa ca am luat-o spre gradina, in speranta ca il voi gasi. Nici nu stiam cum sa il consolez, cand in mijlocul gradinii pe o patura erau asezate multe dulciuri, printre ele aflandu-se cateva flori inmiresmate si Edward aratand ca un zeu, asteptandu-ma ganditor.
Edward Pov
- Imi pare rau pentru ce ti-au cauzat copilele, le-am certat vazand cat te-ai suparat , au intrecut masura..imi pare rau! A soptit Bella
- Le-am iertat de mult… Stiu ca nu am facut toate lucrurile asa cum ar fi trebuit.
- Despre ce vorbesti ? ma intreba nelamurita.
- Despre asta! Si am ridicat capacul cutiei unde se afla cuibarit in satin negru, inelul
Bella Pov
Piatra era compusa dintr-un oval lung cu randuri oblice de pietre rotunde si stralucitoare. Inelul era delicat si stramt. Mi-l puse pe degetul inelar al mainii stangi si i-am fagaduit ca voi fi sotia lui pentru o eternitate
Edward Pov
Bella izbucni intr-un plans necontrolat. Lacrimi de fericire. Eram atat de mandru de victoria mea, am luat-o in brate si am manjit-o cu un pic de ciocolata pe nasucul ei delicat si mic.
-Hmmm..atat de dulce!! Si cu asta se incheie discutia noastra din aceasta dupa-amiaza. Probabil ca fiecare dintre noi vorbeam singuri in minte, dar nu mai conta nimic decat ingerul din bratele mele... si totusi... am castigat, lasand-o uimita, aceasta joaca de copii.
joi, 26 august 2010
Capitolul 9-Cererea
Bella Pov
Ziua a trecut greu.Pedeapsa nu mi-am insusit-o dar am cunoscut Detroit, strazile lui.Exista strazibatrane, exista strazi veritabile, strazi curate si strazi murdare si exista intr-adevar strazi ce te fac sa uiti de trecut.Cuget... cuget la faptul ca e timpul sa merg acasa, la casa amintirilor celor mai de pret, in care impreuna cu Edward am petrecut clipe de neuitat. Ma simt linistita ca totul e calm in casa si ca Edward mi-a ascultat dorinta de a pleca de acasa.
Ma asez pe un scaun, prea obosita de a mai apride lumanarile.Inceputul unei melodii in surdina. Era …cantecul meu de leagan. Acum cred ca nu mai auzeam bine. Mai nou aveam o casa bantuita? Merg in biblioteca acolo unde se afla pianul.Deasupra acestuia se afla o lumanare care ii lumina chipul,chipul lui Edward.
-Mai tii minte prima oare cand ai ascultat melodia? ma intreba cu un glas suav neoprindu-se din cantat, dar eu nu am raspuns.
-Stii cat de mult te iubesc? Opri cantecul si se intoarse cu fata spre mine si se aseaza intr-un genunchi
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? In acel moment eram incapabila de a mai spune ceva Esti singura pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca diream sa lamurim situatia asta si...
-Da, doar atat am spus.
-Da…ce?
-Pur si simplu Da! Ma castoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o ea nu m-a lasat, am reusit sa soptesc.
El ma prvea cu dragoste nemarginita si ma imbratisa.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa cand o sa ma vezi si a zambit strengareste
-Sa stii ca inca nu e tarziu
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen.Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu
-Sincer nu
-Nu? Cum asa?
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...
-Gata totul s-a terminat acum voi fi cu tine zi si noapte, nu te voi parasi niciodata, jur!
Si ne-am sarutat ca si cum ar fi fost prima data cand linistea ne-a fost tulburata de un ciocanit in usa.
- Cine e?
- Dsoara Swan deschide sunt dle Ferrars..o nu am dat de necaz
- Nu te ingrijora iubire deschid eu...
- Edward …nuu… dar pleca si deschise usa
- Buna seara dle bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca ...., se auzeau vocile lui Edward si a dlui Ferrars
- Bella te-am cautat azi dimineata
- Imi cer scuze milord dar am fost ...ocupata toata ziua
- Mda mi-a spus ceva majordomul....
- Majordomul???!!
- Da..Edward, tare de treaba stii se potriveste cu tine, acum vroiam sa te anunt ca maine poti veni la mine acasa si poti sa il iei si pe flacau cu tine si a inceput sa rada
- Desigur..
- Atunci o seara placuta Bella.
Edward veni in biblioteca cu mana la burta de atata ras, apoi ma saruta
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
-Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare si am urcat amandoi scarile. Din fericire nu erau niste simple scari, ci scarile existentei noastre, amandoi incepand impreuna lucruri noi, incepand un nou capitol,o noua fila de dragoste...eu Isabella Marie Swan viitoare Cullen, viitoare dna Edward Anthony Masen Cullen
Edward Pov
Am renuntat la ideea de a o cauta, mai bine este daca o astept sa se intoarca acasa. Intre timp pe parcursul zilei un domn Ferrars a venit si a cautat-o pe Bella ..bineinteles nu ii puteam spune ca sunt iubitul ei venit de departe...asa ca m-am prezentat ca si...majordomul ei. Genial nu ? Bravo Edward numai tu te puteai gandi la asa ceva
In biblioteca ama menajat langa pian un mic sanctuar: flori si lumanari pe pian si in jurul lui. In casa era liniste deplina, perfecta pentru a-mi cantari gandurile, si am ajuns la o singura concluzie: nu puteam trai fara ea, fara sufletul meu, viata mea...iar singura modalitate era sa ne unim destinele pentru totdeauna...da...o voi cere se sotie. Ce minunat suna dna Edward Anthony Masen Cullen. Dar ... e tarziu si...usa s-a deschis. Bella s-a intors acasa, iar eu m-am asezat la pian si am inceput sa cant cantecul ei de leagan.
L-a auzit pentru ca am auzit pasii ei micuti,indreptandu-se spre camera. Cand m-a vazut a fost uimita, dar nu m-am lasat si am zis:
-Mai tii minte prima oara cand ai ascultat melodia? Nu a raspuns. Stii cat de mult te iubesc?
Am oprit cantecul si m-am asezat intr-un genunchi in fata ei.
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? Esti singura femeie pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca doream sa lamurim situatia asta si...
-Da!!! A exclamat Bella.
-Da...ce?
-Pur si simplu Da! ma casatoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o, ea nu m-a lasat, a reusit sa sopteasca.
In acel moment nu imi doream decat sa o tin in brate.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa, cand o sa ma vezi, am afisat zambetul caruia nu ii putea rezista.
-Stii ca inca nu e prea tarziu!
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen. Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu.
-Sincer nu
-Nu?Cum asa? Am crezut ca esti mai intuitiva decat atat
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...a reusit sa ingaime asa ca m-am simtit obligat sa o linistesc
-Gata, totul s-a terminat, acum voi fi cu tine zi si noapte,nu te voi parasi niciodata,jur!!! Iar buzele noastre au inceput sa se miste intr-un mod alert, daruindu-se unul altuia, cand linistea a disparut cu o bataie in usa..Aaa.... sigur era domnul Ferras care revenea sa o caute pe Bella...bun va trebuii sa imi joc foarte bine rolul, si nu mi-am putut abtine un chicotit. Bella a protestat dar eu i-am deschis usa si cat de politicos am putut:
-Buna seara dle,bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca
O lua inainte spre biblioteca si singurul lucru pe care l-am auzit a fost uimirea Bellei, cand usa se inchise. Dupa cateva minute am mai prins finalul discutiei anume ne astepta maine la el acasa sa ne ocupam de fetitele lui. Hmm..daca tot voi fi singurii cu copilele in casa....cred ca am o idee de distractie totala.Va fi o zi cu adevarat Plina!!! Dar bineinteles nu am de gand sa ii dezvalui adevarul Bellei
Domul Ferrars iesi pe usa si ura o seara placuta,iar eu m-am intors in camera cu un ranjet imens pe fata.
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
- Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare, si am urcat impreuna scarile care le-am urcat si in seara precedenta spre locul nostru magic Nu ii puteam citi gandurile dar cu siguranta nu se astepta la ce ii voi pregati pentru maine, iar eu pe de-a intregul eram satisfacut de viata, si nu cred ca se va mai gasi ceva care sa ne strice fericirea.
luni, 23 august 2010
Vreau sa ii multumesc prietenei mele din Cluj, Ioana, in primul rand pentru postarile si capitolele scrise cat timp am fost plecata...sunt foarte bine descrise si captivante si in al doilea rand pentru faptul ca mi-a suportat la telefon (stia ea despre ce e vorba) toate cele.....multumesc foarte mult pentru ca esti o foarte buna prietena si o foarte buna scriitoare.....
vineri, 20 august 2010
Capitolul 8-Prima noapte
Bella pov
Edward aici…imposibil. Refuzam cu incapatanare acest lucru. Picioarele mele mai aveau un pic si nu ma mai puteau sustine, iar inima galopa intr-un ritm nebun…si totusi era el. Se apropia de casa cu acel pas mandru, caracteristic,apoi se opreste si sta cateva clipe apoi pleaca. In momentul acela, lacrimi amare imi curgeau din ochii obositi si imi doream sa se intoarca, sa bata la usa... sa insiste, sa lupte din toate puterile, mai avea un pas si gata dar el nu...pleaca. Eram intepenita nu mai judecam, eram disperata cand cineva bate la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni, tipam eu, dar acel cineva batea din ce in ce mai tare, din ce in ce mai des, asa ca nu aveam ce face decat sa deschid. Acea privire blanda si plina de iubire, acei ochi verzi ce emanau o dragoste in care te puteai ineca. Acel parfum ce statea la granita dintre cel mai rafinat parfum si cea mai dulce aroma de pe pamant. Acel cineva era Edward.
Nu am mai stat pe ganduri si i-am sarit in brate si l-am sarutat cu o dorinta patimasa. Buzele erau asa de moi si aveau o aroma aparte specifica lui Edward. Acesta ma lua usor in brate, inhalandu-mi aroma de capsuni si stergandu-mi lacrimile, apoi soptindu-mi la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate mai ales dragostea ta care nu mi-o poate rapi nimeni. Atunci imi doream sa fiu a lui si el sa fie al meu indiferent de consecinte. Ne-am retras amandoi pe scari in camera mea.Aceasta era luminata doar de razele lunii.Era o atmosfera asa de romantica. Habar nu aveam cum se face dragoste, dar ma voi lasa purtata pe aripile iubirii... si nu m-am inselat. A fost atat de frumos si Edward a fost un gentalman desavarsit. Cu mare grija ne-am dezbracat si el m-a luat in brate si m-a asezat pe pat. In acel moment tremuram din toate incheieturile, dar apoi totul a fost foarte placut si foarte usor. Trebuie sa recunosc ca a durut un pic la inceput dar saruturile lui mici si dulci puse pe intreg corpul m-a facut sa uit de tot si de toate. Eram cu adevarat in paradis. Intreaga noapte ne-am daruit unul altuia, descoperind lucruri noi. Eram perfecti ne potriveam ca doua piese de puzzle.
Razele diminetii aduc cu ele multa fericire si confuzie. Ieri pe vremea asta sufeream si incepeam o noua viata aici in Detroit si azi stau in bratele lui Edward...e foarte ciudat cum te intoarce soarta. Ingerul meu e asa de frumos cu genele lui negre, lungi,dese, buzele lui micute si rozalii stranse usor intr-un mic botic fac ca fata lui sa fie ca al unui copilas si parca te indeamna sa le saruti, dar nu pot face acest lucru. Dintr-un motiv necunoscut mie aseara, am cedat in fata lui dar asta nu se va mai intampla a doua oarapentru ca are o promisiune de onorat si eu am inceput o noua viata. Ma imbrac incet fara a face zgomot, cobor jos,intru in birou,iau o foaie de hartie si scriu:
,,Edward, aseara am cedat,dar nu am de gand sa mai cedez. Uita tot ce a fost aseara,uita si pleaca cand voi veni acasa tu sa nu mai fii aici.
Bella”
Am luat biletul l-am impaturit si i l-am lasat pe masuta din capatul scarilor si lasandu-mi iubirea in urma am plecat pentru a plati greseala ce am comis-o aseara.
Edward Pov
Am lasat calul la poarta si m-am indreptat spre usa casei cu un pas curajos. Drumul fusese lung si eram nerabdator sa o vad pe zeita mea, dar ajungand la usa tot curajul mi-a pierit si m-am intors pentru o clipa dupa casa pentru a ma linisti. Dupa doar 2 minute m-am intors si am batut insistent la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni!!! A tipat Bella.
Dar nu m-am lasat pana cand nu mi-a raspuns la usa.Cu o privire blanda si plina de iubire i-am captat adancimea ochilor ei de ciocolata. Bella nu mi-a spus nimic, doar a sarit in bratele mele si m-a sarutat patimas. Buzele ei nu se schimbasera de cand le-am atins ultima data, acelasi gust unic, ca si fiinta ei. I-am sters lacrimile si i-am soptit la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate, mai ales dragostea ta, care nu mi-o poate rapi nimeni.
I-am simtit langa mine corpul tremurand si in clipa urmatoare mi-a luat mana si m-a condus pe scari catre camera ei. Aceasta era luminata doar de razele lunii, un decor perfect.
Cu mare grija ne-am dezbracat, am luat-o in brate si am asezat-o pe pat.
-Esti atat de frumoasa,esti incredibila, nu stiu cum de am atata noroc, am vorbit.Nu am asteptat un raspuns, pentru ca incepu sa roseasca si a trebuit sa o sarut atunci, era ca si cum corpul ei ma chema si nu aveam cum sa rezist.
Am inceput de la buze si am coborat de-a lungul corpului. A gemut, poate ca sa o fac sa se simta bine nu va fi atat de greu, m-am gandit.
Am continuat…………………………………………………………………………………
Imi amintesc ca am sarutat-o pe Bella, ea murmurand cat de minunat a fost si ca ma iubeste. Am adormit amandoi, epuizati dupa noaptea petrecuta impreuna.
Soarele caldut pe pielea mea, m-a trezit din somn, am deschis ochii dar Bella nu mai era in bratele mele. M-ma imbracat si am iesit sa o caut. Am strigat-o de foarte multe ori, dar nu mi-a raspuns nimeni, in schimb in capul scarilor am gasit pe o masuta un bilet. L-am citit si...
Nuuu... nu mai suportam sa o vad cum se invinovateste... trebuia sa i ajtept si sa ii explic purul adevar, ca nu ma casatoream cu Tanya. Nu pot sa cred ca am omis acest fapt, ca nu i l-am povestit. M-am lasat dus de val, iar acum ea este speriata de cele intamplate. Ma urasc, cum am putut-o lasa sa se gandeasca la aceste lucruri azi noapte? Nimic nu a fost o greseala in cele ce s-au intamplat, a fost doar iubirea mea pentru ea. Sper ca dupa ce ii voi fi povestit sa nu se mai indoiasca de mine.
Edward aici…imposibil. Refuzam cu incapatanare acest lucru. Picioarele mele mai aveau un pic si nu ma mai puteau sustine, iar inima galopa intr-un ritm nebun…si totusi era el. Se apropia de casa cu acel pas mandru, caracteristic,apoi se opreste si sta cateva clipe apoi pleaca. In momentul acela, lacrimi amare imi curgeau din ochii obositi si imi doream sa se intoarca, sa bata la usa... sa insiste, sa lupte din toate puterile, mai avea un pas si gata dar el nu...pleaca. Eram intepenita nu mai judecam, eram disperata cand cineva bate la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni, tipam eu, dar acel cineva batea din ce in ce mai tare, din ce in ce mai des, asa ca nu aveam ce face decat sa deschid. Acea privire blanda si plina de iubire, acei ochi verzi ce emanau o dragoste in care te puteai ineca. Acel parfum ce statea la granita dintre cel mai rafinat parfum si cea mai dulce aroma de pe pamant. Acel cineva era Edward.
Nu am mai stat pe ganduri si i-am sarit in brate si l-am sarutat cu o dorinta patimasa. Buzele erau asa de moi si aveau o aroma aparte specifica lui Edward. Acesta ma lua usor in brate, inhalandu-mi aroma de capsuni si stergandu-mi lacrimile, apoi soptindu-mi la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate mai ales dragostea ta care nu mi-o poate rapi nimeni. Atunci imi doream sa fiu a lui si el sa fie al meu indiferent de consecinte. Ne-am retras amandoi pe scari in camera mea.Aceasta era luminata doar de razele lunii.Era o atmosfera asa de romantica. Habar nu aveam cum se face dragoste, dar ma voi lasa purtata pe aripile iubirii... si nu m-am inselat. A fost atat de frumos si Edward a fost un gentalman desavarsit. Cu mare grija ne-am dezbracat si el m-a luat in brate si m-a asezat pe pat. In acel moment tremuram din toate incheieturile, dar apoi totul a fost foarte placut si foarte usor. Trebuie sa recunosc ca a durut un pic la inceput dar saruturile lui mici si dulci puse pe intreg corpul m-a facut sa uit de tot si de toate. Eram cu adevarat in paradis. Intreaga noapte ne-am daruit unul altuia, descoperind lucruri noi. Eram perfecti ne potriveam ca doua piese de puzzle.
Razele diminetii aduc cu ele multa fericire si confuzie. Ieri pe vremea asta sufeream si incepeam o noua viata aici in Detroit si azi stau in bratele lui Edward...e foarte ciudat cum te intoarce soarta. Ingerul meu e asa de frumos cu genele lui negre, lungi,dese, buzele lui micute si rozalii stranse usor intr-un mic botic fac ca fata lui sa fie ca al unui copilas si parca te indeamna sa le saruti, dar nu pot face acest lucru. Dintr-un motiv necunoscut mie aseara, am cedat in fata lui dar asta nu se va mai intampla a doua oarapentru ca are o promisiune de onorat si eu am inceput o noua viata. Ma imbrac incet fara a face zgomot, cobor jos,intru in birou,iau o foaie de hartie si scriu:
,,Edward, aseara am cedat,dar nu am de gand sa mai cedez. Uita tot ce a fost aseara,uita si pleaca cand voi veni acasa tu sa nu mai fii aici.
Bella”
Am luat biletul l-am impaturit si i l-am lasat pe masuta din capatul scarilor si lasandu-mi iubirea in urma am plecat pentru a plati greseala ce am comis-o aseara.
Edward Pov
Am lasat calul la poarta si m-am indreptat spre usa casei cu un pas curajos. Drumul fusese lung si eram nerabdator sa o vad pe zeita mea, dar ajungand la usa tot curajul mi-a pierit si m-am intors pentru o clipa dupa casa pentru a ma linisti. Dupa doar 2 minute m-am intors si am batut insistent la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni!!! A tipat Bella.
Dar nu m-am lasat pana cand nu mi-a raspuns la usa.Cu o privire blanda si plina de iubire i-am captat adancimea ochilor ei de ciocolata. Bella nu mi-a spus nimic, doar a sarit in bratele mele si m-a sarutat patimas. Buzele ei nu se schimbasera de cand le-am atins ultima data, acelasi gust unic, ca si fiinta ei. I-am sters lacrimile si i-am soptit la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate, mai ales dragostea ta, care nu mi-o poate rapi nimeni.
I-am simtit langa mine corpul tremurand si in clipa urmatoare mi-a luat mana si m-a condus pe scari catre camera ei. Aceasta era luminata doar de razele lunii, un decor perfect.
Cu mare grija ne-am dezbracat, am luat-o in brate si am asezat-o pe pat.
-Esti atat de frumoasa,esti incredibila, nu stiu cum de am atata noroc, am vorbit.Nu am asteptat un raspuns, pentru ca incepu sa roseasca si a trebuit sa o sarut atunci, era ca si cum corpul ei ma chema si nu aveam cum sa rezist.
Am inceput de la buze si am coborat de-a lungul corpului. A gemut, poate ca sa o fac sa se simta bine nu va fi atat de greu, m-am gandit.
Am continuat…………………………………………………………………………………
Imi amintesc ca am sarutat-o pe Bella, ea murmurand cat de minunat a fost si ca ma iubeste. Am adormit amandoi, epuizati dupa noaptea petrecuta impreuna.
Soarele caldut pe pielea mea, m-a trezit din somn, am deschis ochii dar Bella nu mai era in bratele mele. M-ma imbracat si am iesit sa o caut. Am strigat-o de foarte multe ori, dar nu mi-a raspuns nimeni, in schimb in capul scarilor am gasit pe o masuta un bilet. L-am citit si...
Nuuu... nu mai suportam sa o vad cum se invinovateste... trebuia sa i ajtept si sa ii explic purul adevar, ca nu ma casatoream cu Tanya. Nu pot sa cred ca am omis acest fapt, ca nu i l-am povestit. M-am lasat dus de val, iar acum ea este speriata de cele intamplate. Ma urasc, cum am putut-o lasa sa se gandeasca la aceste lucruri azi noapte? Nimic nu a fost o greseala in cele ce s-au intamplat, a fost doar iubirea mea pentru ea. Sper ca dupa ce ii voi fi povestit sa nu se mai indoiasca de mine.
luni, 16 august 2010
Capitolul 7- O veste, un oras, un mister
Edward Pov
-Ce??? Ed cum poti spune aceste cuvinte? Cum adica nu te mai casatoresti cu mine? Esti bine?
Cred ca nu a inteles ceea ce am spus, vorba lui Alice blondele sunt mai deosebite decat restul.
-Da, Tanya e adevarat. Nu vreau sa ma casatoresc.
Toti s-ai uitat la mine de parca eram de piatra, dar cuvantul cel mai potrivit ar fi socati?
-Atunci in cazul asta prelungim data nuntii pe 13 Iulie, e bine?
- TANYA!!! Am tipat asa de tare incat s-au speriat atat mama cat si Carmen, ce nu intelegi ca nu vreau sa ma casatoresc cu tine? Eu nu te iubesc! Am scuipat cuvintele, si daca nu mai avem nimic de zis eu va spun drum bun inapoi de acolo de unde ati venit … si am iesit din salon, din casa. Imi era asa de dor de ingerul meu si aveam o multime de intrebari.
-Edward! Ma striga Alice iesind din casa alergand, unde pleci? Stai!
-Alice plec ...ma duc la Bella chiar vreau sa vad ce zice.
-Ed in casa sunt toti paralizati, nu spun nimic
-Cred niciodata nu s-au asteptat la asa ceva din partea mea dar acum te-am lasat plec la iubirea mea.
Noaptea se lasa peste Chicago si odata cu ea o neliniste launtrica crestea in mine. Luna ascunsa printre nori isi mai scotea din cand in cand obrajii palizi care nu mai sraluceau, iar stelele nu mai erau atat de dese ca intotdeauna. Resedinta Swan nu iesea in evidenta cu nimic deosebit fata de celelalte.Totul era tacut ...mult mai tacut ca de obicei si un sentiment ciudat imi rasari in inima. Nu era o ora indiscreta asa ca imi fac curaj si bat la usa. Dupa cateva batai in usa imi deschide doamna Swan si cu o voce rece spune:
-Poftim tinere,...dar tu nu stii ca e ora nepotrivita pentru vizite?
-Dna, si inclin capul, am venit in vizita la domnisoara Isabella... sunteti amabila sa o anuntati ca am venit?
- Din pacate nu pot sa fac acest lucru, nici daca as vrea , si incepu a plange
-Dar va rog ...a patit ceva Bella? Spuneti-mi va rog!!
-Bella bella mea ...a plecat...
Dar nu mai puteam zice nimic, am tacut, nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic, plecase si asta durea cel mai tare.Eram distrus din punct de vedere psihic
-Nimic, te rog sa pleci si inchise usa. Acum fugeam in neant pentru ca nimic nu mai conta, ea era acum departe ...dar...intr-un moment de stralucire merg din nou la casa Swan.
-Tu din nou?
-Dna imi puteti spune unde este?
-Tu chiar o iubesti pe fata mea?
-Da, din toata inima mea si va jur ca nu ma insor cu Tanya
- Bine te cred Edward, este in orasul Detroit a plecat acum cateva ore, cu putin noroc o prinzi pe drum.
- Multumesc foarte mult ...si am plecat in cautarea ei dar nu inainte de a lua cateva haine si cel mai bun cal al meu.
Bella Pov
Plecarea mea a durut foarte tare dar durerea mea e prea mare si numai pot suporta. In urma mea imi las prea iubita mea mama si pe buna mea prietena Jane. Cu lacrimi in ochi imi umplu cuferele cu ceva bijuterii apoi plec. Despartirea a fost crunta. Pe langa persoanele dragi lasam in urma mii de amintiri dar mai ales iubirea mea pentru barbatul pe care il iubesc.
-La drum Sam! Ii spun vizitiului. Sam Panthouse mi-a fost ca un tata. Lucreaza pentru familia mea de cand eram eu mica. El m-a invatat sa calaresc in ciuda faptului ca mama era categoric impotriva. Nimeni nu m-a insotit. Doream sa fiu eu Bella, fata cu parul ca mahonul, fata cea plina de viata... amintiri pline, amintiri seci, amintiri vii ce ma sufoca. Ciudat, strabat miile si de abia acum am observat ca in buzunarul pelerinei mele aveam un ceas... desigur era ceasul bunicii. Era exact asa cum mi-l amintteam eu.
-Domnisoara, am ajuns!
-Multumesc Sam, si ma ajuta sa cobor din trasura. Timpul e necrutator cu muritorii. Trece pe langa tine asa incat nu te poti gandi la multe decat la: Edward care probabil se bucura de logodna cu Tanya si la ceas care mi se pare ca este cel mai important obiect. Nici macar nu am observat ca era dupa-amiaza, cea care simbolizeaza maturiatea sufletului unui om.
Casa cumparata era minunata. Era exact pe gustul meu, destul de departe de ochii curiosilor deoarece casa era izolata de oras, dar faptul ca voi locui singura ma incanta de dinainte de al cunoaste pe Edward.
In sufrageria casei era un birou la care m-am asezat si i-am scris mamei, anuntand-o ca am ajuns in Detroit si ca locuinta nu necesita renovari. Am incheiat cu salutari pentru toate rudele noastre. Sper ca mama sa nu simta tristetea mea citindu-mi randurile nu foarte vesele.
Mi-am indreptat privirea spre fereastra. Era amurgul. Pierzandu-mi sirul gandurilor in lumina trandafirie a cerului, am hotarat ca totusi poate trebuia sa ii mai scriu o ultima scrisoare lui Edward.
Iubitul meu,
Scrisoarea ta ajunsa la mine tarziu chiar mi-a dovedit ca ma iubesti. Pot exprima sentimentele pe care le simt pentru tine in o mie de cuvinte, o mie de gesturi, o mie de fapte, dar durerea pricinuita de faptul ca te vei insura cu o alta femeie, si nu cu mine arde inauntrul sufletului meu lasand in urma lui un gol imens, un suflet gol. Ultima bataie a inimii mele va fi pentru tine dar voi fi nefericita ca nu vom imbatrani impreuna si nu o sa mor in bratele tale. Nu am sa te uit niciodata ingerul meu preaiubit
A ta Bella pentru vecie!
O lacrima a cazut pe numele meu in incheierea scrisorii si in incheierea serii.
A doua zi a adus cu ea o caldura foarte mare... hmmm... soare de ce nu incalzesti si inima mea rece si trista?! gandeam in timp ce am adus la indeplinire trimiterea scrisorilor.
Trebuie sa mai stiti ca in cateva zile voi cunoaste o familie cu doi copii. Familia Ferrars m-a acceptat ca si guvernanta pentru Lucy si Elinor, cele doua fetite ale lor. Erau niste oameni de admirat, familia care mi-o imaginam, doar cu cateva zile in urma ca as putea-o intemeia cu Edward.
Desi Detroit era cu totul diferit de Chicago, totul in jur imi aducea aminte de capitolul precedent al vietii mele.
Acum de incredere ramasese vechiul ceas al bunicii, singurul caruia mai puteam sa ii mai impartasesc suferintele mele. Si care acum privindu-l imi creeaza o stare de deja-vu puternica.
Nici nu am hotarat bine asta, ca silueta unui barbat calare ma facu sa-mi indrept privirea spre intrarea in gradina. Calaretul se opri la poarta. Era un domn, probabil domnul Ferrars la care eram angajata, acum aveam sa aflu mai multe despre fetite. Dar... nu era domnul Ferrars... nu avea nici aerul lui... nici inaltimea lui... M-am uitat din nou. El tocmai descalecase. In intunericul acesta aproape de nepatruns l-am vazut pe... Nu ma puteam insela ... era... EDWARD!!!
miercuri, 11 august 2010
Capitolul 6- Dragostea costa
Edward Pov
O iubesc din tot sufletul, o iubesc ca un nebun si mi-as da tot sangele numai ca ea sa nu sufere....o iubesc si nu am ce face....
-Edward, Edward trezeste-te! Iar visezi cu ochii deschisi.
- Scuze Alice, nu sunt deloc atent!
-Stii au venit la noi....
-Cine? Chiar ca nu eram deloc atent.
-Chiar nu stii? Doamne chiar nu stii? Fata asta imi tipa in urechi si ma exaspera cu ghicitorile ei. Daca nu stiu, nu stiu...tot ceea ce stiu e ca Bella nu e langa mine.
-Sa-ti explic, dar nu sunt necesare decat trei cuvinte: Tanya, promisiune, casatorie.
Atunci totul a cazut. Asta da lovitura grea. De cand am intalnit-o pe Bella, viata mea mi s-a schimbat si de anumite lucruri chiar am uitat, spre exemplu Tanya, fata cu parul blond, din nord, cam prostuta cei drept, fata de restul familiei ei si care....a da, va trebui sa ma casatoresc cu ea, dar din pacate, armistitul facut intre tata si sora ei mai mare, Carmen va ceda pentru ca eu nu ma voi casatori cu ea.
- Da Alice, acum imi amintesc....totul, din pacate...
- Si ce vei face Edward, stii ca nici tata nu vrea, dar nu are incotro.
- Stiu, dar pe atunci imi placea de ea, acum iubesc pe altcineva si inima mea bate numai pentru ea.
- Edward, o cunosc, e Isabella nu? Acest mic spiridus chiar ma uimeste.
- Ti-ai dat seama nu? Da despre ea este vorba si imi inchipui cum...si am inceput sa chicotesc.
- Iesirile tale, stralucirea din ochii tai, buchetul de trandafiri albi, lipsa din salon, dar mai ales dansul de la bal a facut totul evident....Edward, in acea seara toata lumea v-a admirat si sincer chiar va sta bine impreuna.
- Chiar apreciez mult Alice, chiar azi i-am scris o scrisoare in care imi exprim toate sentimentele fata de ea. Ma rog din toate puterile mele ca ea sa ma accepte asa cum sunt, dar acum hai jos sa lamurim situatia, le voi spune ca nu ma voi casatori cu Tanya...si am iesit din camera sa infrunt destinul pe care mi l-a croit o persoana necunoscuta.
Din salonul principal se auzeau multe voci, atat feminine, cat si masculine, rasete si multa voie buna....
- Edward baiete, bine te-am gasit, m-a intampinat Eleazar si m-a imbratisat in acelasi timp.
- Bine ati venit prieteni, din pacate pentru voi am o veste proasta, cu parere de rau, nu ma voi casatori cu tine Tanya, eu iubesc pe altcineva.
Cu aceste vorbe imi voi infrunta soarta si voi lupta pentru iubirea Bellei cat va fi nevoie....
Bella pov
Sunt in al noualea cer. Acel sarut mi-a dovedit cat de mult ma iubeste. Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea lui.
- Bella...Bella, ce mai faci?
- Jane, draga si buna mea prietena, ai vrea sa mi te alaturi bucuriei ce sufletu-mi dispune?
- Daca nu cu mine, daca nu eu care te cunosc atat de bine, atunci cine?
- Foarte bine...am pe cineva care mie drag ca lumina ochilor.
- Pe cine, intreba speriata Jane, cine e acel cineva care ti-a rapit inima?
- Nu o sa-ti vina sa crezi, dar e Edward Cullen, acel inger al noptilor mele care imi vegheaza dragostea....
- Nu poate fi cu putinta, fata proasta ce esti tu...Edward Cullen? Chiar din familia Cullen, fiul doctorului Cullen? Chiar m-a speriat acest lucru, vocea ei, privirea ei care dadea a mila.
- Da chiar el cu care am dansat de ziua mamei lui, ne-am intalnit, am privit amurgul si da, el este cel pe care l-am sarutat acum cateva zile, dar ce s-a intamplat?
- Chiar nu stii noutatile, ceea ce s-a intamplat la resedinta familiei Cullen?
- Nu, dar nu ma speria, povesteste!
- Familia Cullen au primit o vizita din partea familiei Denali.
- Denali? Nu am auzit de aceasta familie.
- Familia Denali locuieste undeva in Nord, e o familie regala foarte veche formata din Carmen si Eleazar, Kate si Garett, care sunt perechi si Tanya...ei bine, Tanya este singura si din cate se pare ii este promisa lui Edward.
- Poftim!!! acest lucru este imposibil, nu cred, nuuuuuuuu...si am inceput sa plang, simteam cum inima mi se sparge in mii de bucatele ca un portelan scapat din mana si cioburile dor mai tare decat ranile, tot ce mi-a spus Jane nu poate fi adevarat, refuzam cu atata ardoare incat numai eram constienta de ceea ce faceam, saraca Jane, sarac sufletul meu....
- Bella calmeaza-te, Bellaaaaaaaaaaaa, dar eu eram cu gandul departe, departe....nenorocirea mea de azi este egala cu fericirea mea traita in trecut....
Intunericul se lasa peste oras, dar mai ales peste sufletul meu care a incetat sa mai traiasca din clipa in care Jane mi-a dat aceasta veste devastatoare pentru mine. As fi preferat sa mi se infinga un pumnal in inima decat sa aud acele cuvinte...
- Bella, iubita mea, nu mai fi trista, caci iubirea vine si trece, ma consola mama, dar zadarnic, vei vedea ca foarte curand totul se va rezolva si vei fi foarte fericita.
- Mama, nu ai habar prin ce trec eu acum, infernul mi se pare dulce in comparatie cu ce traiesc eu si lacrimile imi brazdau fata din nou.
- Poate ceea ce am eu te va inveseli si din buzunar a scos o bucata de hartie impaturita foarte elegant, mesagerul mi-a adus-o azi dimineata, dar am uitat sa ti-o dau, poftim, eu nu am citit-o deoarece iti este adresata tie, acum te las singura sa o citesti singura.
- Multumesc mult mama si aceasta pleca, m-am uitat la expeditor si erau trecute doar initialele E.C. Era un scris limpede si clar. Dau sa citesc
“Mon amour,
Je vis par le courage qui tu m’inspires. Aa haut pour moi de le comprendre et de découvrir que la vie peut offrir beaucoup plus que la passion egoiste ou réclamation qui commencent par je. J’adore ce que vous etes, avec un amour, plus fort que la distance, plus fort que le temps, plus impitoyable que la raison, malgré la distance et le fait que lorsque vous etes absent et la raison.. Je n'ai pas peur de moi, les sentiments que nous cachons dans la crainte de la vulnérabilité, je crains que des mains qui améliorera votre désir. Vivez chaque morceau de moi dans toute pensée qui font face à la déchirure ou le sourire moments. Étroitement liés à la solitude et la peur de découvrir au-delà de leur lutte contre un destin hostile, et si l'amour est plus fort que l'oubli, votre courage, notre courage gagnera rien. Avec vous, ensemble, sont esemble et ne portent tant de bonheur mon cœur. Me tempête et le vent et de la passion et de la vie et la mort et la douleur ne peut s'empêcher de penser que je vis et de haut et descendre à chaque battement cardiaque. L'amour, de vivre, et nous trouvons l'éternité si nous avons perdons le long du chemin, notre éternité le trouverez sur nous parce que son essence est dans notre amour.Mon amour, il ya pour notre destin.
Ton ange,
Edward “
Traducerea scrisorii lui Edward catre Bella:
“Iubire,
Traiesc datorita curajului pe care mi-l inspiri. Ma inalt pentru a te intelege si a descoperi ca viata poate oferi mult mai mult decat pasiune egoista sau pretentii care incep cu EU.Iubesc ceea ce esti, cu o dragoste mai puternica decat distanta, mai tare decat timpul, mai neinduratoare decat ratiunea, in ciuda faptului ca esti distanta, timp si ratiune. Nu mai mi-e frica de mine, de sentimente pe care le-am ascuns din teama de vulnerabilitate, mi-e frica doar de mâinele care va intensifica dorul dupa tine. Traiesti in fiecare bucatica din mine, in fiecare gand, lacrima sau zambet cu care infrunt clipele. Impletesc teama cu singuratatea si te descopar dincolo de ele luptand cu un destin potrivnic, si daca dragostea e mai puternica decat uitarea, curajul tau, curajul nostru va invinge orice.Cu tine alaturi sunt intreg, iar inima mea abia suporta atata fericire. Trezesti in mine furtuna, si vant si pasiune si moarte si viata si cant si durere, dar simt ca traiesc si ma inalt si cobor cu fiecare bataie a inimii. Iubim, traim, ne vom regasi in eternitate, iar daca ne vom pierde de-a lungul drumului, eternitatea ne va gasi ea pe noi pentru ca esenta ei se afla in dragostea noastra.Iubirea mea, exist pentru destinul nostru.Al tau inger,
Edward”
Am impaturit scrisoarea si am lasat-o pa masa. Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Sunt total confuza. Pe de o parte scrisoarea este scrisa sincer si cu multa daruire. Pe de alta parte Edward trebuia sa se casatoreasca cu Tanya din cate mi-a povestit Jane, dar totusi cum as putea crede ca Edward simte vreo afectiune fata de Tanya dupa ce mi-a demonstrat dragostea pentru mine in atatea moduri: privirea lui, zambetul strengaresc care mereu ma facea sa ametesc, felul in care vorbea, saruturile, dansurile, trandafirii, dar si cantecul special creat pentru mine in seara balului- Bella’s Lullaby.
Tot ce am aflat azi chiar daca sufeream si plangeam nu aveau sa distruga parerea buna despre el, si nici chiar despre familia Denali, si in special Tanya, pentru ca eram convinsa ca era obligat la acest legamant.
Asa ca impartasindu-i mamei si lui Jane, am hotarat ca cel mai bun lucru era sa stau departe de familia Cullen si sa plec pentru un timp din Chicago, cu scopul de a-l uita pe Edward si ceilalti si cum spunea mama sa imi refac viata, desi in adancul inimii mele stiam ca nu voi mai putea iubi pe altcineva niciodata.
joi, 5 august 2010
Capitolul 5- Sarutul amurgului
“Fericirea are o poveste care nu este povestea obisnuita; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atat de dense incat sunt sterse de insusi perfectiunea lor, incremenite intr-o estompare vesnica.”
Pascal Bruckner
Bella pov
Ceea ce mi sa intamplat la bal a fost cu adevarat magic. Niciodata nu mas i gandit ca Edward Cullen era alesul inimii mele. In acea noapte, sub acea patura de stele argintii cu toata lumea in jurul nostru, fara a scoate nici un cuvant, i-am declarat iubirea mea. Inima mea batea asa de tare si mainile imi tremurau ingrozitor.
Tot ce am trait alaturi de el mi se parea un vis...un vis real cu personaje reale. Iubesc totul la el: buzele, ochii, sufletul sau cald si pur. Se spune ca fericirea este ca un fluture, care, atunci cand este urmarit este intodeauna la un pas de a fi prins, dar daca stai linistit, se poate aseza pe tine. Se pare k in sfarsitstau linistita si fericirea domneste intre noi.
Timpul a trecut foarte repede, mai ales alaturi de Jane cu care am stat pentru alegerea unei tinute cat mai frumoase. Saraca, ea nu stie pentru ce ma strofoc asa de mult. Urasc faptul ca o mint tocmai pe ea, dar pe moment e cel mai bine. Cu pasi grabiti, merg la locul de intalnire: Mainsfield Park, tocmai acum la apus....aaaa...uite-l in sfarsit, zeul meu statea cu spatele, asteptandu-ma sa apar din partea cealalta, dar nu stia ca vin pe o scurtatura si i-am descoperit si surpriza...trandafiri albii ma asteptau ascunsi in spatele lui...
Cu grija, am mers in spatele lui si i-am atins usor umarul drept. Tresaritul lui m-a facut sa chicotesc. Era asa de frumos.
- Buna, prea frumoasa domnita, astazi sunteti incantatoare, ma complimenta cu vocea lui dulce.
- Asemenea si dumneavoastra, sir, incerc sa il lingusesc un pic.
- Imi dati acordul pentru a va rapi in seara asta? uau asta chiar ma uimit, nu ma asteptam deloc la asta.
- Daca aveti bunavointa, sigur ca da.
Si am plecat plimbandu-ne agale de-a lungul parcului...era o atmosfera atat de placutasi relaxanta, incat era imposibil sa nu te bucuri de ea. Un loc special, intr-un moment special la bratul unei persoane speciale. Seara a decurs intr-un ritm romantic, stele ne serveau drept lumanari si mireasma aerului bland ne tinea loc de respiratie. Acum stiam asa de multe despre el, ata ce ii place, cat si ceea ce nu ii place: numele de Eddie era si pentru mine urat, suna ca un nume de catel.
- In cele din urma ar trebui sa plec, cred ca mama e ingrijorata, mai ales nestiind unde sunt.
- Chiar ar trebui sa pleci? Vocea lui suna a implorare, totul cu tine pare mai usor, mai colorat, mai plin de viata...
- Atunci intr-o alta zi, intr-o alta ora, pana atunci, sperante nemuritoare, iubitul meu....
Dau sa plec, cand el ma trage in bratele lui, buzele lipindui-se delicat de ale mele. Un fior m-a cutremurat,ajungand pana in inima, iar timpul parca s-a oprit, inlaturand orice trecut sau viitor, existand doar prezentul , realitatea ca el chiar ma iubea... cu un oftat ma elibera din sarut, vizibil necajit ca nu se putea continua la nesfarsit.
Dar acest sentiment dura doar o secunda afisand zambetul lui strengaresc si ma conduse pana la iesirea din uriasul parc.
In timp ce ma indepartam de el, am avut o mica revelatie. Il mai vazusem si inainte de bal doar ca nu in acesta lume, intr-o lume diferita de a noastra, un viitor sau poate un trecut indepartat.
Edward pov
A fi cu ea era cea mai mare fericire pe care o cunoscusem vreodata. Atat de perfecta, atat de unica...o iubeam atat de mult incat toate simturile refuzau sa mai functioneze normal. Stiam ca si ea ma iubeste dupa felul in care ma privea, cu o caldura si o adoratie nemarginita. Acum stiam pentru ce traiesc...pt inima ei care bate. Pt abundenta de roseala din obrajorii catifelati, pt tot ceea ce este cu adevarat si nimic mai mult.
Curajul meu a reaparut tocmai la sfarsitul serii. Cu o voce tremuranda, parca nu era a mea, am invitato intro seara la o mica plimbare tocmai la apus deoarec din putinele cuvinte pe care i leam rapit staim ca ii place amurgul la fel de mult cum imi place si mie.
Intalnirea cu ea este...acum!!! Sfinte Doamne nu imi vine sa cred, cnd a trecut timpul asa de repede? Norocul meu ca sunt imbracat decent, astfel intarziam si mai mult. Cu mare grija, ca Alice sa nu observe disparitia unui buchet mare de trandafiri albi, ies din casa si fuga in Mainsfield Park.
Eram prea nerabdator sa o reintalnesc, as aca vrand sa ii fac o surpriza tin florile la spate si privesc in directia in care ar trebui sa apara. Emotii? Nuuu....de la foarte mari in sus, dar orice indragostit are emotii la prima lui intalnire, o sa am ce le povesti nepotilor.
Stau...stau, eram asa de concentrat pe un anumit punct incat am tresarit cand cineva imi atinse delicat umarul...era ingerul meu. Cu inima inca sarind din piept imi fac curaj sa o complimentez.
- Buna, prea frumoasa domnita, astazi sunteti incantatoare
- Asemenea si dumneavoastra, sir, avea cea mai frumoasa voce si pentru ea faceam orice, chiar am vrut sa o surprind.
- Imi dati acordul pentru a va rapi in seara asta? si se vedea pe chipul ei ca la asa ceva nu se astepta.
- Daca aveti bunavointa, sigur ca da. Asta ma uimit pe mine, fata asta era incredibila.
Intotdeauna ma gandesc la ce are in cap, la ce se gandeste deoarece de fiecare data cand te asteptai la un raspuns, ea dadea altul, poate si mai bun decat la cel care te gandeai.
Seara a trecut destul de repede, atat pentru ea, cat s pentru mine, ea fiind cea care sparge gheata.
- In cele din urma ar trebui sa plec, cred ca mama e ingrijorata, mai ales nestiind unde sunt.
- Chiar ar trebui sa pleci? Offf de ce trebuie sa ne despartim?
- Atunci intr-o alta zi, intr-o alta ora, pana atunci, sperante nemuritoare, iubitul meu....
Facandu-mi curaj o iau in brate. Apropindu-ma de ea simtind in mine dorinta de a o srauta , ii fur buzele gustandu-le din nou aroma, simteam limbile noastre dansand intr-un ritm numai de ele stiut. Strafulgerari imi intrau in tot corpul si din expresia ei as fi jurat ca si ei.
Punand capt sarutului cu un oftat, i-am privit expresia la care nu mi-am putut reprima un zambet cat se poate de sincer, apoi luand-o de brat am condus-o la iesirea parcului.
Iar in timp ce o priveam indepartandu-se in gand mi-a venit ideea sa ii scriu o scrisoare in care sa ilustrez toate sentimentele mele pentru ea. Cu scrisoarea infiripandumi-o in minte am plecat la familia mea.
luni, 26 iulie 2010
Capitolul 4- Dansul unei iubiri
Trei zile de intrebari si nici un raspuns. Trei zile in care ma rog pentru al putea intalni din nou pe acel tanar. Trei zile de tortura deoarece mama si Jane au incercat sa fac arochia perfecta pentru bal...si vaznadu-ma aici, stand in fata resedintei Cullen, imi dau seama ca toata munca lor nu a fost in zadar. Imaginati-va toate stelele cerului desprinse de pe bolta si coborand pe pamant, intr-un dans nestapanit, asezate atat in paru-mi prins in coc, cat si pe rochia mea albastra asortata foarte elegant cu niste conduri minunati. Pe fundal se auzi o melodie cantata la pian. Parca vrajita de notele muzicale, ma las purtata pana in salonul principal. Era ceva ce nu puteai descrie...totul atat de deschis si luminos, aerul inmiresmat de florile asezate in buchete mari si raspandite peste tot.
Totul mi se parea dintr-o alta lume. Cu mare usurinta am fost prezentata domnului si doamnei Cullen. Restul familiei i-am cunoscut pe parcusul serii.
Noaptea se lasa grabita si totul decurgea normal. Am fost curtata de unii baieti, am dansat cu altii, dar pentru nici unul dintre ei nu vo putea tese nici un fel de sentimente...eram pur si simplu indragostita de acel baiat care mia salvat viata in acea seara si totusi...simteam o atractie nebanuita pentru tanarul care canta la pian. Chipul nu i lam putut zari deloc, dar din spusele lui jane si a mamei era mezinul familiei Cullen, Edward Cullen. Ultima melodie a lui s-a incheiat intru-un ton melancolic, ca si cum ar astepta pe cineva...
- Isabella, Isabella, vino te rog, ma striga sau ma tragea mai bine spun Alice, vreau sa-ti prezint pe cineva foarte special atat mie, cat si familiei...Edward ea este Bella...Bella el este Edward, fratele meu.
Eram pur si simplu socata...sau socati? Nici in cele mai minunate vise ale mele nu imi inchipuiam ca acel baiat este tocmai Edward Cullen...acum se poate spune ca sunt in locul meu fericit. Oceanul ochilor lui verzi ma priveau cu o adoratie inexplicabila si aveau o sclipire aparte. Vocea lui era cea mai pretioasa muzica penru urechile mele. Revenindu-si mai repede din soc decat mine, imi lua mana intr-a lui si mi-o saruta delicat...hmmm acest gest mi s-a parut foarte straniu pentru ca aveam impresia ca mi-a mai saruta mana la fel de dulce si delicat ca acum. Cu mandrie in glas imi spune:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Oups...tocmai mi-a scapat porumbelul din gura, minunat...m-am facut de ras in fata lui, bravo Bella.
Amuzat de spusele mele, ma condus spre ringul de dans. Eram ca doua piese de puzzle care se imbina si se potrivesc perfect. El nu ma privea ca pe o persoana necunoscuta, ci pe una pe care o cunoaste de toate viata, ca pe cea mai pretioasa comoara pe care in sfarsit a descoperit-o si acum se putea bucura de ea.
Totul era acum perfect...aici in bratele lui Edward in vazul tuturor, simteam ca nu mie frica de nimeni si nimic, ca aveam tot ce imi doream, chiar si mai mult de atat...seara a decurs intr-un ritm cu totul special, eu si Edward eram de nedespartiti ca logodnicii...nu, ca ei...parca eram sot si sotie...
Edward Pov
A sosit si ziua cea mare. Ziua de nastere a mamei e foarte importanta, atat pentru mine, cat si pentru intreaga familie. Toate pregatirile pentru bal sunt gata si asta datorita numai lui Alice. Ea e un adevarat fenomen si expert cand vine vorba de baluri.
Recunosc ca ultimile zile au fost iadul pentru mine. Chiar daca stiu ca visul meu a devenit realitate si ca acea fata face parte din viata reala, faptul ca nu pot fi langa ea sa o protejez si sa ii spun cat de mult o iubesc ma inebunesc, parandu-ma imposibil acest lucru. O multime de intrebari imi treceau prin minte in acel moment: cum o cheama, ce gandeste, oare ma va iubi la fel de mult cum o iubesc eu pe ea?
Bataile orologiului ma trezira la realitate. Acesta arata ca au trecut 20 de ore din cela 24 ale zilei...fiar, invitatii au inceput sa vina si eu nu sunt gata. Se pare ca fata morgana, mai nou devenita realitate imi ocupa mai mult timp decat as crede.
Cu o viteza uimitoare m-am imbracat in costumul pe care Alice mi l-a cumparat special pentru aceasta ocazie si in doua minute eram jos in salonul principal imtampinand impreuna cu familia mea, invitatii.
Intre timp, dorind sa ii fac o surpriza cat mai placuta mamei, m-am asezat la pian, asezat discret intr-un colt al salonului si am inceput sa cant toate melodiile preferate a mamei.
Atunci cand am ajuns la ultima nota a piesei scrise pentru ingerul meu, am auzit-o pe Alice facandu-mi prezenraile cu o fata, Bella. Am intors capul si... mai sa incremenesc...Bella este... cea pe care o tot astept de atat timp... fata din vis si cea pe care am prins-o in bratele mele acum 3 zile pe strada inainte sa cada. Revenind din soc soptesc:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Intreba Bella dar o secunda mai tarziu se inrosise. Neputand sa nu chicotesc, am luat-o la dans.
Timpul trecu in timp ce noi dansam, intelegandu-ne doar din priviri de parca ne-am intelege de o viata... ca sot si sotie.
Incet de tot am condus-o afara din multime, in parcul spectaculos al casei. Ne-am plimbat asa sub clar de luna tacuti pana cand Bella infrangand linistea spuse:
- E foarte frumos aici, Don Edward.
- Intr-adevar, decoratiunile sunt placerea lui Alice si Esme, mama mea... si as prefera sa nu imi spui Don, suna foarte formal, pentru tine sunt doar Edward si tu esti Bella mea. Rosind spectaculos cum nimeni nu mai putea intra in chioscul din spatele parcului, dantelat din lemn.
- Am uitat sa-ti spun cat esti de frumoasa in acesta rochie. Albastrul acesta marin iti vine ca manusa! Am complimentat-o.
- Poate nu ar trebui sa ma lauzi asa mult, sunt sigura ca iubita ta nu ar fi de acord.
Am ras cu toata inima.
- Eu nu am nici o iubita... poate ti se pare ciudat dar
sunt singurul din familie fara pereche... mama si tata, Alice si Jasper Hale, Rosalie Hale si Emmett. Hmmm...am oftat...pana acum!.
Am intalnit privirea Bellei care se schimba vizibil la auzul cuvintelor mele. Cu siguranta nu i-a scapat ,,pana acum”. Este o fata foarte perceptiva. Tacerea se lasa din nou, chipurile fiindu-ne luminate doar de felinarele de pe alei. Frumusetea ei ma orbea pe minut ce trecea.Simteam ca ea este aleasa inimii mele si din expresia ei si ea gandea probabil acelasi lucru.
Sovaind... am intins o mana sa o aduc mai aproape de mine. Degetele ii trasau delicat forma buzelor. Incet de tot, distanta dintre noi se micsora pana cand buzele noastre se intalnira intr-un sarut delicat. Dar nu ma asteptam la reactia Bellei care isi inoda degetele in parul meu, tragandu-ma sprea ea. Buzele se despartira, inhalandu-i aroma proprie... dar cu blandete si precautie m-am tras inapoi. Gafaind imi spuse:
- Te iubesc Edward!
- Tu esti viata mea acum! Am raspuns respirand cu greu inca.
Isi lasa capul pe umarul meu pana cand dupa o ora... Alice cu Jazz de brat aparura de pe alee.
Bineinteles , cum ne vazu surioara mea se inveseli radical dar zise :
- Balul s-a incheiat de mult ! Lumea este ingrijorata unde ati disparut! ... dar nu se putu abtine si scapa un chicotit de spiridus.
De langa mine Bella vorbi
- Vai de mine, ce tarziu este… spuse privind la ceasul delicat de pe mana ei si mai delicata. Trebuie ca ma asteapta cu trasura de mult mama si tata ...Alice, Jasper transmite-ti la toata lumea ca mi-a parut bine de cunostiinta. Apoi se intoarse spre mine si imi sopti la ureche: ,,Maine in Mainsfield Park” si depuse un pupic pe lobul urechii mele.
Inainte sa pot reactiona din nou ea disparu pe alee, ramanand cu amintirea unei seri nemaipomenite si cu promisiunea unei reintaniri.
Totul mi se parea dintr-o alta lume. Cu mare usurinta am fost prezentata domnului si doamnei Cullen. Restul familiei i-am cunoscut pe parcusul serii.
Noaptea se lasa grabita si totul decurgea normal. Am fost curtata de unii baieti, am dansat cu altii, dar pentru nici unul dintre ei nu vo putea tese nici un fel de sentimente...eram pur si simplu indragostita de acel baiat care mia salvat viata in acea seara si totusi...simteam o atractie nebanuita pentru tanarul care canta la pian. Chipul nu i lam putut zari deloc, dar din spusele lui jane si a mamei era mezinul familiei Cullen, Edward Cullen. Ultima melodie a lui s-a incheiat intru-un ton melancolic, ca si cum ar astepta pe cineva...
- Isabella, Isabella, vino te rog, ma striga sau ma tragea mai bine spun Alice, vreau sa-ti prezint pe cineva foarte special atat mie, cat si familiei...Edward ea este Bella...Bella el este Edward, fratele meu.
Eram pur si simplu socata...sau socati? Nici in cele mai minunate vise ale mele nu imi inchipuiam ca acel baiat este tocmai Edward Cullen...acum se poate spune ca sunt in locul meu fericit. Oceanul ochilor lui verzi ma priveau cu o adoratie inexplicabila si aveau o sclipire aparte. Vocea lui era cea mai pretioasa muzica penru urechile mele. Revenindu-si mai repede din soc decat mine, imi lua mana intr-a lui si mi-o saruta delicat...hmmm acest gest mi s-a parut foarte straniu pentru ca aveam impresia ca mi-a mai saruta mana la fel de dulce si delicat ca acum. Cu mandrie in glas imi spune:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Oups...tocmai mi-a scapat porumbelul din gura, minunat...m-am facut de ras in fata lui, bravo Bella.
Amuzat de spusele mele, ma condus spre ringul de dans. Eram ca doua piese de puzzle care se imbina si se potrivesc perfect. El nu ma privea ca pe o persoana necunoscuta, ci pe una pe care o cunoaste de toate viata, ca pe cea mai pretioasa comoara pe care in sfarsit a descoperit-o si acum se putea bucura de ea.
Totul era acum perfect...aici in bratele lui Edward in vazul tuturor, simteam ca nu mie frica de nimeni si nimic, ca aveam tot ce imi doream, chiar si mai mult de atat...seara a decurs intr-un ritm cu totul special, eu si Edward eram de nedespartiti ca logodnicii...nu, ca ei...parca eram sot si sotie...
Edward Pov
A sosit si ziua cea mare. Ziua de nastere a mamei e foarte importanta, atat pentru mine, cat si pentru intreaga familie. Toate pregatirile pentru bal sunt gata si asta datorita numai lui Alice. Ea e un adevarat fenomen si expert cand vine vorba de baluri.
Recunosc ca ultimile zile au fost iadul pentru mine. Chiar daca stiu ca visul meu a devenit realitate si ca acea fata face parte din viata reala, faptul ca nu pot fi langa ea sa o protejez si sa ii spun cat de mult o iubesc ma inebunesc, parandu-ma imposibil acest lucru. O multime de intrebari imi treceau prin minte in acel moment: cum o cheama, ce gandeste, oare ma va iubi la fel de mult cum o iubesc eu pe ea?
Bataile orologiului ma trezira la realitate. Acesta arata ca au trecut 20 de ore din cela 24 ale zilei...fiar, invitatii au inceput sa vina si eu nu sunt gata. Se pare ca fata morgana, mai nou devenita realitate imi ocupa mai mult timp decat as crede.
Cu o viteza uimitoare m-am imbracat in costumul pe care Alice mi l-a cumparat special pentru aceasta ocazie si in doua minute eram jos in salonul principal imtampinand impreuna cu familia mea, invitatii.
Intre timp, dorind sa ii fac o surpriza cat mai placuta mamei, m-am asezat la pian, asezat discret intr-un colt al salonului si am inceput sa cant toate melodiile preferate a mamei.
Atunci cand am ajuns la ultima nota a piesei scrise pentru ingerul meu, am auzit-o pe Alice facandu-mi prezenraile cu o fata, Bella. Am intors capul si... mai sa incremenesc...Bella este... cea pe care o tot astept de atat timp... fata din vis si cea pe care am prins-o in bratele mele acum 3 zile pe strada inainte sa cada. Revenind din soc soptesc:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Intreba Bella dar o secunda mai tarziu se inrosise. Neputand sa nu chicotesc, am luat-o la dans.
Timpul trecu in timp ce noi dansam, intelegandu-ne doar din priviri de parca ne-am intelege de o viata... ca sot si sotie.
Incet de tot am condus-o afara din multime, in parcul spectaculos al casei. Ne-am plimbat asa sub clar de luna tacuti pana cand Bella infrangand linistea spuse:
- E foarte frumos aici, Don Edward.
- Intr-adevar, decoratiunile sunt placerea lui Alice si Esme, mama mea... si as prefera sa nu imi spui Don, suna foarte formal, pentru tine sunt doar Edward si tu esti Bella mea. Rosind spectaculos cum nimeni nu mai putea intra in chioscul din spatele parcului, dantelat din lemn.
- Am uitat sa-ti spun cat esti de frumoasa in acesta rochie. Albastrul acesta marin iti vine ca manusa! Am complimentat-o.
- Poate nu ar trebui sa ma lauzi asa mult, sunt sigura ca iubita ta nu ar fi de acord.
Am ras cu toata inima.
- Eu nu am nici o iubita... poate ti se pare ciudat dar
sunt singurul din familie fara pereche... mama si tata, Alice si Jasper Hale, Rosalie Hale si Emmett. Hmmm...am oftat...pana acum!.
Am intalnit privirea Bellei care se schimba vizibil la auzul cuvintelor mele. Cu siguranta nu i-a scapat ,,pana acum”. Este o fata foarte perceptiva. Tacerea se lasa din nou, chipurile fiindu-ne luminate doar de felinarele de pe alei. Frumusetea ei ma orbea pe minut ce trecea.Simteam ca ea este aleasa inimii mele si din expresia ei si ea gandea probabil acelasi lucru.
Sovaind... am intins o mana sa o aduc mai aproape de mine. Degetele ii trasau delicat forma buzelor. Incet de tot, distanta dintre noi se micsora pana cand buzele noastre se intalnira intr-un sarut delicat. Dar nu ma asteptam la reactia Bellei care isi inoda degetele in parul meu, tragandu-ma sprea ea. Buzele se despartira, inhalandu-i aroma proprie... dar cu blandete si precautie m-am tras inapoi. Gafaind imi spuse:
- Te iubesc Edward!
- Tu esti viata mea acum! Am raspuns respirand cu greu inca.
Isi lasa capul pe umarul meu pana cand dupa o ora... Alice cu Jazz de brat aparura de pe alee.
Bineinteles , cum ne vazu surioara mea se inveseli radical dar zise :
- Balul s-a incheiat de mult ! Lumea este ingrijorata unde ati disparut! ... dar nu se putu abtine si scapa un chicotit de spiridus.
De langa mine Bella vorbi
- Vai de mine, ce tarziu este… spuse privind la ceasul delicat de pe mana ei si mai delicata. Trebuie ca ma asteapta cu trasura de mult mama si tata ...Alice, Jasper transmite-ti la toata lumea ca mi-a parut bine de cunostiinta. Apoi se intoarse spre mine si imi sopti la ureche: ,,Maine in Mainsfield Park” si depuse un pupic pe lobul urechii mele.
Inainte sa pot reactiona din nou ea disparu pe alee, ramanand cu amintirea unei seri nemaipomenite si cu promisiunea unei reintaniri.
marți, 20 iulie 2010
Capitolul 3- O alta lume, o alta viata
Bella Pov
Am ajuns acasa tarziu dupa ce am fost la biblioteca liceului pentru a imprumuta ,,Treptele initierii”, o carte speciala pe care aveam de gand sa o citesc.
Great!!! Nu pot lucra deloc.. si asta din cauza zeului meu care imi sopteste mereu si mereu : ,,Vino la mine... te astept”.
Afara a sosit amurgul, momentul cel mai perfect din zi. Unii oameni sustin ca este imprevizibil sau prea trist, dar eu ma linistesc in acest moment. Si de ce va vorbesc despre amurg? Pentru ca in aceasta seara calda de mai se vede pe cer eclipsa totala de soare...tocmai in acesta clipa, tocmai in acest oras. Privind explozia de lumina rostesc: ,, As vrea, sa te intalnesc ingerule , pt ca te ador si te iubesc! “ Odata cu mine , vantul s-a oprit din cursul normalului, iar ceasul bunicii din palma mea inceput sa-si intoarca arcele intr-o viteza ametitoare... secunde, minute, ore, ani, decenii, sunt absorbite deodata cu mine intr-un tunel spectaculos al luminii. Chipuri unor persoane necunoscute, dar izbitor de frumoase ma inconjoara, dintre care fac parte o femeie micuta bruneta, un tanar inalt, blond semanand in oglinda cu o femeie, la fel de inalta si blonda. Toti sunt imbracati in rochii lungi sau costume elegante, dar acum eu ma recunosc cu ei pentru ca acum fac si eu parte din aceasta lume. In capatul tunelului invaluit intr-o aura a lui aparte asteapta nimeni altul decat baiatul din vis ... soptind ca pentru sine: ,, Existenta e oglinda in care cade imaginea palida a luminosului viitor, iar timpul merge cu noi mai departe. Incotro? Un vesnic acolo ii este indepartatul tel.” Ma imbratiseaza si depune un mic sarut pe fruntea mea... dar totul este inghitit de intuneric.
Anul 1918. Camera Bellei. Casa eleganta a familiei Swan.
- Bella, draga mea!!! Spune mama. E timpul sa te scoli si sa te imbraci pentru a merge in vizita la prietena ta, miss Jane Earnshaw. Trasura este deja in fata portii si... trebuie sa mai stii ca am primit de la familia doctorului Cullen o invitatie pentru a ne prezenta peste 3 zile la balul organizat cu ocazia implinirii varste de 38 ani a prea iubitei lui sotii Esme.
- Bine mama, voi fi gata imediat! Saraca Renne, mereu vorbeste foarte mult si mereu grabit.
- Deci le vei onora invitatia la bal? Intreba Jane.
- Probabil ca da, pentru ca mama vrea sa cunosc pe cineva de care sa ma indragostesc, deoarece sustine ea toate fetele de varsta mea sunt deja la maritate.
- Hmmm... iti multumesc oricum de vizita. Ar trebui sa pleci este tarziu deja.
- Da.. ne mai vedem. Noapte buna!
Apusul a aparut inveselindu-se printre norii pufosi si alburii. Razele lui ce se ascund printre nori, par niste linii ce brazdeaza cerul. Vantul nu mai clatina nici o frunza . Norii se ingroasa si mananca din albastrul cerului. Soarele priveste inclestand putin sprancenele, in timp, ce cerul ii fura culoarea si se ,,pierde’’ spre orizont de parca l-ar inghiti pamantul.
Intr-un tarziu dispare, iar cerul isi mai pastreaza culoarea trandifirie.
Eram singura femeie pe strada iluminata de felinare si meticulos aranjata cu ghivece de flori. M-am intors pentru o secunda cu spatele, verificand, dar atunci cand m-am intors mi-am dat seama ca acea miscare m-ar fi facut sa cad pe prima treapta a scarii ce cobora la gara, si ca ma simteam mult prea confortabil in bratele unui tanar fermecator. Acesta ma privi si am putut observa doua oceane verzii in care te puteai scufunda la propriu, acestea fiind incadrate de niste sprancene negre, iar pe frunte se vedeau cateva suvite aramii razvratite... dar.. de fapt tot parul lui avea culoarea aramiu ciocolatiu.
- Scuzati-ma!!! nu am vrut sa va deranjez cu neatentia mea!
- Miss ... asteptati ... ! striga cu o voce de clopotei, dar eu eram deja departe.
Seara inainte sa adorm am realizat ca am fost o proasta ca n-am vorbit cu el pentru ca sunt neconditionat si irevocabil indragostita de el
Edward pov
Agitatia pe care Alice o emana prin casa se resimti asupra mea. Balurile organizate la resedinta familiei Cullen sunt renumite, atat pentru perfectiune, cat si pentru grandoare si asta datorita numai lui Alice. Inainte de a ma elibera de toata aceasta agitatie care plana deasupra resedintei, am tras cu ochiul asupra listei de invitati, lucru pe care il fac intotdeauna cand dam un bal. Ciudat...privind peste lista interminabila, imi sare in ochi numele familiei Swan.
Scapand cu usurinta de Alice si Esme, mama mea, ma pot indrepta cu usurinta spre drumul care dadea spre oras. Credeam ca voi fi linistit, dar cuvantul Swan nu imi iesea din minte. Cunosc fiecare familie a orasului Chicago, dar acest nume de familie imi este necunoscut.
Mergand alene pe langa treptele garii vad in zare o tanara domnita ce mergea grabita si aproape intr-un moment de neatentie, uitanadu-se in spate era sa cada pe trepte. Imediat bratele i-au inconjurat trupul plapand, evitandu-se astfel impactul.
Oceanele de ciocolata ma priveau intens si stiam ca ea era fata din visul meu. Aceeasi ochi, acelasi par, acelasi parfum...toate adunate si stranse in aceasta tanara din bratele mele.
- Scuzati-ma, nu am vrut sa va deranjez cu neatentia mea...
Vocea ei angelica ma trezi la cruda realitate. Delicat, ea mi s-a retras din brate si cu pasi usori, dar repezi se indeparta de mine.
- Miss...asteptati! dar ea era mult prea departe.
Eram pur si simplu impietrit, refuzand complet sa ma misc, dar....visul meu a devenit realitate...
Nota autorului: cititorii trebuie sa stie ca Bella atunci cand trece prin tunelul timpului nu-si mai aduce aminte de nimic din viata ei .
Am ajuns acasa tarziu dupa ce am fost la biblioteca liceului pentru a imprumuta ,,Treptele initierii”, o carte speciala pe care aveam de gand sa o citesc.
Great!!! Nu pot lucra deloc.. si asta din cauza zeului meu care imi sopteste mereu si mereu : ,,Vino la mine... te astept”.
Afara a sosit amurgul, momentul cel mai perfect din zi. Unii oameni sustin ca este imprevizibil sau prea trist, dar eu ma linistesc in acest moment. Si de ce va vorbesc despre amurg? Pentru ca in aceasta seara calda de mai se vede pe cer eclipsa totala de soare...tocmai in acesta clipa, tocmai in acest oras. Privind explozia de lumina rostesc: ,, As vrea, sa te intalnesc ingerule , pt ca te ador si te iubesc! “ Odata cu mine , vantul s-a oprit din cursul normalului, iar ceasul bunicii din palma mea inceput sa-si intoarca arcele intr-o viteza ametitoare... secunde, minute, ore, ani, decenii, sunt absorbite deodata cu mine intr-un tunel spectaculos al luminii. Chipuri unor persoane necunoscute, dar izbitor de frumoase ma inconjoara, dintre care fac parte o femeie micuta bruneta, un tanar inalt, blond semanand in oglinda cu o femeie, la fel de inalta si blonda. Toti sunt imbracati in rochii lungi sau costume elegante, dar acum eu ma recunosc cu ei pentru ca acum fac si eu parte din aceasta lume. In capatul tunelului invaluit intr-o aura a lui aparte asteapta nimeni altul decat baiatul din vis ... soptind ca pentru sine: ,, Existenta e oglinda in care cade imaginea palida a luminosului viitor, iar timpul merge cu noi mai departe. Incotro? Un vesnic acolo ii este indepartatul tel.” Ma imbratiseaza si depune un mic sarut pe fruntea mea... dar totul este inghitit de intuneric.
Anul 1918. Camera Bellei. Casa eleganta a familiei Swan.
- Bella, draga mea!!! Spune mama. E timpul sa te scoli si sa te imbraci pentru a merge in vizita la prietena ta, miss Jane Earnshaw. Trasura este deja in fata portii si... trebuie sa mai stii ca am primit de la familia doctorului Cullen o invitatie pentru a ne prezenta peste 3 zile la balul organizat cu ocazia implinirii varste de 38 ani a prea iubitei lui sotii Esme.
- Bine mama, voi fi gata imediat! Saraca Renne, mereu vorbeste foarte mult si mereu grabit.
- Deci le vei onora invitatia la bal? Intreba Jane.
- Probabil ca da, pentru ca mama vrea sa cunosc pe cineva de care sa ma indragostesc, deoarece sustine ea toate fetele de varsta mea sunt deja la maritate.
- Hmmm... iti multumesc oricum de vizita. Ar trebui sa pleci este tarziu deja.
- Da.. ne mai vedem. Noapte buna!
Apusul a aparut inveselindu-se printre norii pufosi si alburii. Razele lui ce se ascund printre nori, par niste linii ce brazdeaza cerul. Vantul nu mai clatina nici o frunza . Norii se ingroasa si mananca din albastrul cerului. Soarele priveste inclestand putin sprancenele, in timp, ce cerul ii fura culoarea si se ,,pierde’’ spre orizont de parca l-ar inghiti pamantul.
Intr-un tarziu dispare, iar cerul isi mai pastreaza culoarea trandifirie.
Eram singura femeie pe strada iluminata de felinare si meticulos aranjata cu ghivece de flori. M-am intors pentru o secunda cu spatele, verificand, dar atunci cand m-am intors mi-am dat seama ca acea miscare m-ar fi facut sa cad pe prima treapta a scarii ce cobora la gara, si ca ma simteam mult prea confortabil in bratele unui tanar fermecator. Acesta ma privi si am putut observa doua oceane verzii in care te puteai scufunda la propriu, acestea fiind incadrate de niste sprancene negre, iar pe frunte se vedeau cateva suvite aramii razvratite... dar.. de fapt tot parul lui avea culoarea aramiu ciocolatiu.
- Scuzati-ma!!! nu am vrut sa va deranjez cu neatentia mea!
- Miss ... asteptati ... ! striga cu o voce de clopotei, dar eu eram deja departe.
Seara inainte sa adorm am realizat ca am fost o proasta ca n-am vorbit cu el pentru ca sunt neconditionat si irevocabil indragostita de el
Edward pov
Agitatia pe care Alice o emana prin casa se resimti asupra mea. Balurile organizate la resedinta familiei Cullen sunt renumite, atat pentru perfectiune, cat si pentru grandoare si asta datorita numai lui Alice. Inainte de a ma elibera de toata aceasta agitatie care plana deasupra resedintei, am tras cu ochiul asupra listei de invitati, lucru pe care il fac intotdeauna cand dam un bal. Ciudat...privind peste lista interminabila, imi sare in ochi numele familiei Swan.
Scapand cu usurinta de Alice si Esme, mama mea, ma pot indrepta cu usurinta spre drumul care dadea spre oras. Credeam ca voi fi linistit, dar cuvantul Swan nu imi iesea din minte. Cunosc fiecare familie a orasului Chicago, dar acest nume de familie imi este necunoscut.
Mergand alene pe langa treptele garii vad in zare o tanara domnita ce mergea grabita si aproape intr-un moment de neatentie, uitanadu-se in spate era sa cada pe trepte. Imediat bratele i-au inconjurat trupul plapand, evitandu-se astfel impactul.
Oceanele de ciocolata ma priveau intens si stiam ca ea era fata din visul meu. Aceeasi ochi, acelasi par, acelasi parfum...toate adunate si stranse in aceasta tanara din bratele mele.
- Scuzati-ma, nu am vrut sa va deranjez cu neatentia mea...
Vocea ei angelica ma trezi la cruda realitate. Delicat, ea mi s-a retras din brate si cu pasi usori, dar repezi se indeparta de mine.
- Miss...asteptati! dar ea era mult prea departe.
Eram pur si simplu impietrit, refuzand complet sa ma misc, dar....visul meu a devenit realitate...
Nota autorului: cititorii trebuie sa stie ca Bella atunci cand trece prin tunelul timpului nu-si mai aduce aminte de nimic din viata ei .
marți, 13 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)