Capitolul 12-Tears-Partea 1

Pentru ea, timpul nu era scurs prin clepsidra blestemata a orologiului; pentru el, totul era ca un ceas cu acele rotitoate de o mie de ori mai puternice decat otelul. Fiecare secunda ce se scurgea prin ea deveneau minute, chiar ore. Timpul este necrutator cu muritorii, mai ales pentru cei doi: ea-prezentul, el-trecutul.

Bella pov
“Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise-ai sters
Ai ales sa fii ultimul vers...”
Ascult aceasta melodie din momentul in care am plecat din lumea mea de basm. Au trecut fix trei saptamani, patru zile, treisprezece ore si patruzeci si cinci de secunde…poate mai mult sau poate mai putin. Da, pot spune ca tin socoteala timpului deoarece este singurul lucru care ma tine ocupata.
Totul pare a fi in regula aici in Forks. Este ca si cum timpul s-ar fi oprit de cand am plecat. Chiar nimic nu s-a intamplat. Am o speranta ce creste in mine cu fiecare secunda trecuta si imi da putere sa merg mai departe si ma protejeaza de tot...acea speranta, speranta ca odata il voi revedea si vom forma o familie fericita pentru bebelusul nostru.
Pot spune cu mana pe inima ca am supravietuit printr-o coincidenta sau poate ca dorul de el si toate momentele in care a fost langa mine, memorate cu meticulozitate in cap, mi-au atenuat caderea. Timpul nu mi le poate sterge.
Cu ceva timp in urma am fost la doctor sa vad daca intr-adevar sunt insarcinata. Inca o data intuitia mea nu m-a dezamagit, acum sunt 100% convinsa ca voi avea un copil. Are deja 5 saptamani si deja il iubesc si as face orice pentru el. Pentru el voi lupta cu timpul si ma voi intoarce din nou la Edward.
Aici timpul trece greu, prea greu. Stau si scriu in jurnal...prima pagina din jurnalul mea. Peste ani il voi citi si imi voi aminti cu zambetul pe buze tot prin ceea ce am trecut. Singura persoana care nu va sti ce am facut eu aici va fi Edward. El nu poate sti deoarece ma voi intoarce il lumea lui, el nu apartine lumei mele, numai eu apartin lumii lui.


“ Data: 13 octombrie Forks
Eu, draga jurnalule, nu stiu ce sa spun...am cunoscut iubirea. Iubirea este sentimentul cel mai pur..sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori de pe cer si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om…sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat…se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait….si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald. A iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna….
Mie foarte frica de ceea ce vei putea afla si lucrurile vor lua poate o intorsatura neasteptata...stai, am uitat sa ma prezint : eu = Bella Swan, o fata normala care a fost pedepsita de soarta inca de mica. Cu parintii divortati, am fost nevoita sa merg la bunica. O binecuvantare pentru mine, o alinare care din pacate a durat doar cativa ani.
Tot universul meu s-a naruit cand ea a murit acum cateva luni...o durere insuportabila mi-a frant inima si credeam ca nimic nu mai conteaza in lumea asta. singurul lucru care mi-a mai ramas de la bunica a fost un ceas.
Da stiu, un ceas care pentru mine are o valoare sentimentala. De asemenea a fost biletul meu de calatorie catre o alta lume. Stiu, poate nu iti vine a crede, dar asa a fost. De calatorie nu ma intreba ca nu iti pot spune amanunte. Tot ce stiu este ca acolo stau la mama si am o prietena, cea mai buna prietena: Jane. E tare draguta si ma inteleg foarte bine cu ea. Tot in aceasta lume, l-am cunoscut si pe el: Edward Anthony Manson Cullen. Ca si Cenusareasa l-am vazut pentru prima oara la un bal organizat de familia lui. Acea seara a fost de vis, am dansat cu el si mi-a cerut prima intalnire. Sincer am avut oarecare dubii cu privire la intalnire, dar ceva mai puternic m-a impins de la spate si iata-ma in fata lui. Totul era perfect: privelistea, timpul, dar cel mai important el era perfectiunea intruchipata...ochii lui verzi si.....”
Nu am mai putut continua, lacrimile imi inundau fata...amitirea lui doare prea tare. Lacrimile imi curgeam peste jurnal, incretind pagina....