Capitolul 14 - Dezvaluiri

Edward Pov

„Carlisle, esti sigur ca va functiona planul tau?” l-am intrebat pe tatal meu in timp ce cautam solutia pentru a desface blestemul.

Azi-noapte, cu ajutorul lui Bonnie am intrat in visul Belleu si am aflat ca este insarcinata. O bucurie mai mare nici nu se putea. Niciodata nu m-am vazut in rolul de tata, dar acum, eram foarte incantat; entuziasmat as putea spune.

Insa, aceasta veste buna imi era umbrita de distanta dintre mine si ele. Ii

voi fi recunoscator lui Bonnie pentru efortul depus.

Tin minte ca era o zi mohorata cand Jasper a gasit-o in ploaie. Temura foarte tare si delira. „Trebuie sa ii salvez.... ei vor muri...i-am promis lui Rosy.” Tata, fiind medic, a tratat-o si drept multumire pentru tot, s-a oferit sa ne ajute cu aceasta mare problema.

„Tu baiete, vino incoace” mi-a spus intr-o zi stand pe veranda. Sa spun drept, atunci nu imi inspira deloc incredere.

„Cu ce va pot ajuta?” am intrebat politicos.

„Taci! Eu nu te pot ajuta cu nimic, caci ochii tai se scalda intr-o agonie cumplita. Flacarile dragostei tale te mistuie ca o puternica otrava...Tu esti singurul care se poate ajuta.”

„Cine esti pana la urma?”

„Bonnie Bennett” a raspuns usor. „Eu sunt cea care a ordonat blestemul s

i de asemenea, tot eu voi fi cea care il va desface.”

„Poftim? Cum ai putut face acest lucru? Cum????” am sarit la gatul ei, incercand sa ii iau rasuflarea, dar puterile ei mintale le depaseau pe ale mele, cele fizice.

„Iti voi spune o poveste care te va uimi...iti voi spune ceva ce nu vei uita niciodata. Eu am fost cea mai buna prietena a lui Rosy si am tradat-o.”

„Cine era Rosy?”

„Rosy era bunica logodnicei tale Isabella. Ca in povestea lui Romeo si a Julietei, bunica Isabellei s-a indragostit de dusmanul familiei ei. Ironia sortii a facut ca si eu sa ma indragostesc de acelasi barbat, numai ca ea a avut marele noroc de a depasi ura ce ii invaluia inima si a reusit sa se casatoreasca cu el...numele lui era William. Intre timp, noi doua am descoperit o poarta a timpului, acel ceas...singura

mostenire a nepoatei.

In urma durerii care era mult prea greu de suportat, am decis sa plec din acel secol, in acest secol, in lumea ta...asta nu inainte de a-i blestema.”

„Dar cum?”
„Ceasul si faptul ca eu ma trageam din Neamul Witch, adica ca eram vrajitoare era un alt lucru, un alt secret care ma lega de Rosy. Am simtit momentul cand William se stingea si durerea pricinuita de plecarea acestuia intr-o alta lume, poate mult mai curata decat aceasta, m-a facut sa constientizez faptul ca eu sunt un monstru, un monstru cu chip de femeie si suflet de vrajitoare.”

„Ce s-a intamplat mai departe?”

„Inainte sa moara Rosy, i-am povestit tot si i-am jurat ca voi rupe blestemul si voi avea grija de Isabella.”

„Draguta povestioara, dar din pacate nu ai mila mea, caci toate sent

imentele mi-au fost secatuite de durere.”
„Iti voi da o mana de ajutor...”au fost cuvintele ei si a plecat.

Analizand toata situatia, mi-am dat seama ca toate cuvintele ei m-au ajutat.... Prima oara a reusit sa trimita scrisoare Bellei si a doua oara, am reusit sa o vad pe logodnica mea.

Peste trei zile va fi luna plina.... Peste trei zile o voi revedea pe Bella si vom fi impreuna pentru totdeauna fara sa fie nevoie sa se sacrifice unul dintre noi.

A.N.

Buna!!! Iata ca am reusit sa postam si capitolul 14 :D vreau sa va spun ca acesta este penultimul capitol...povestea va ajunge la final foarte curand. Pana atunci nu uitati sa comentati :D