Prolog

„Au trecut 15 ani de cand sunt aici, pe Pamant, in secolul vitezei. Sunt foarte norocos sa am scapat cu viata din toata povestea.

Primele sase luni din viata mi le-am petrecut in coma, la un spital din Arizona. In tot acest timp, Isabella a dat viata unei frumoase fetite. Numele ei este Reneesme. S-a nascut sub o stea norocoasa, caci venirea ei pe lume a fost „prematura” sa ii spun asa, nasterea sa s-a datorat socului foarte puternic pe care l-a avut Isabella cand m-a vazut in starea care eram atunci.

Dupa iesirea din coma, Reneesme deja ma cunostea. Era fetita mare si prima dat

a cand am vazut-o am stiut ca este a mea. Recuperarea mea a durat inca pe atat, inca sase luni de tr

atament si recuperare, dar a meritat.

Acum sunt doctor. Lucrez in spitalul din Forks, acolo unde Bella isi are toate amintirile. De mama

ei numai stim nimic, cat despre familia mea, toti sunt foarte bine. Dupa vindecar

ea mea, am reusit sa ii aducem si pe ei aici cu ajutorul ceasului.

A doua zi dupa ce am adus familia alaturi de noi, am distrus ceasul.

De Bonnie numai stim absolut nimic.

Azi, 13 august, eu si cu Isabella implinit 13 ani de casatorie. Coincidenta sau nu, cifra 13 ne-a purtat noroc de-a lungul anilor.

Sunt atat de fericit si implinit. Am reusit sa strabat campiile timpului cu ajutorul dragostei. Daca iubesti pe cineva cu pasiune si crezi ca merita, orice e posibil.

Daca nu risti, nu castigi! Eu am riscat si am castigat!”

Acestea au fost primele cuvinte ale lui Edward Cullen din jurnalul sau din lumea noastra. Niciodata nu se stie cand acest mic caiet se poate continua.

Sfarsit!

A.N. Vrem sa multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi pe parcursul ficului, celor care au comentat ficul si celor care s-au tinut de capul nostru, in special Luisei :* Acest fic il mai gasiti si aici

Multumim inca o data pentru tot!

Capitolul 15 - Sfarsitul

“Viata iti ofera multe posibilitati. Ea iti intinde mana exact in momentul cand crezi ca toata lumea te-a parasit sic and crezi ca nu mai ai nici o speranta. Cand se intampla acest lucru, nu uita ca niciodata nu esti singur. Niciodata nu vei fi singur, caci Dumnezeu este si va fi langa tine.

Niciodata nu m-am gandit ca se va ajunge pana aici. Acum cateva luni, eram doar un tanar pasionat de muzica si nu aveam nici un gand sa imi intemeiez o familie. Daca mi-ar fi spus cineva ca dragostea mea, jumatatea mea vine dintr-un alt timp, as fi ras copios.

Cand am intalnit-o pe Isabella, ceva s-a rupt din viata mea. Simteam ca in sfarsit sunt implinit si ca nimic pe aceasta lume nu se compara cu ea. Fericirea a atins apogeul in momentul in

care ne-am unit sufletele si bataile inimilor noastre bateau la unison.

Asa cum soarele nu sta douazeci si patru de ore pe cer, asa nici fericirea noastra nu a durat mai mult de atat, caci nefericirea se strecoara foarte usor in viata noastra si indoiala incolteste mult mai repede decat incolteste o mica boaba de fasole in pamantul fertil.

Niciodata nu se stie ce iti rezerva viitorul. Niciodata nu poti sti cine iti este perechea iubirii. Niciodata nu stii cand te nasti sau cand mori. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Doar stii cum se spune, „Nu aduce anul, ce aduce ceasul.”

Sacrificiile pe care le-am facut si le fac nu sunt putine si nu au durat putin. Chiar astazi, scriu in ajunul unui nou inceput. Nu am crezut ca ma voi lovi de atatea piedici. Totul pentru iubirea adevarata.

Stiu ca totul a fost doar o incercare, care m-a facut sa inteleg mai bine calea pe care am apucat-o. Azi ar trebui sa fiu fericit, dar nu sunt. Simt ca totul se va termina rau pentru unul din familie. Cineva va trebui sa se sacrifice pentru mine si pentru Isabella.”

- Bro, e timpul!

- Bine, termin imediat, Emmett!

- Stiu cum te simti. Eu tremur, mai ceva ca o varga si totusi.....Capul sus, bine? In seara asta te vei intalni cu Bella. Totul va fi bine....

Nu am spus nimic. Ce as putea sa spun mai mult de atat? Recunosc! Fara sa vreau, ma transform intr-o gaina fricoasa. Numai penele imi lipsesc! Tot ce vreau in acest moment este sa imi termin jurnalul. Cine ar fi crezut ca este atat de bine sa iti tii propriile ganduri dint-ro carte? Eu cu siguranta nu credeam acest lucru.

„Trei cercuri se vor face in aceasta seara, incunjurate de foc pentru a arde toate impuritatile timpului. Vraja se va face prin sacrificiul sangelui de ambele familii: Cullen si Swan. Cea care face procesiunea este vrajitoarea Bonnie. Totul este atat de complicat, incat firescul nu isi are locul aici. Pur si simplu trebuie doar sa crezi ca totul va iesi bine si sa ai credinta ca vei iesi „curat” din toata aceasta treaba.

Ca sa spun asa, eu mare lucru din procesiune nu am inteles. Stiu doar ca trebuie sa stau in centrul din mijloc si sa concentrz foarte mult pe ceea ce imi doresc mai mult: sa ajung in lumea Bellei si sa o intalnesc.

Nici macar nu stiu cum sa termin ultimele randuri. Totul doare pana la urma, caci stii ca ai un trecut cert si un prezent pe care il stii. Doar viitorul iti este incert si incerci sa il vezi. Ceea ce vezi este doar ceata timpului care iti invaluie ochii si numai vezi nimic.

Cu lacrimile aproape in ochi, imi iau ramas-bun de la tot ce mi-a fost drag aici si cu inima si sufletul incarcate de taria dragostei continui sa merg mai departe. Merg spre o lume noua alaturi de persoana pe care o iubesc.

Isabella Marie Swan „TE IUBESC!”

Cu mare drag si respect, Edward Anthony Manson Cullen.”

Tot ce simteam era focul care imi ardea oasele si gandurile imi zburau la ea, la ingerul meu pazitor cu ochii ciocolatii. Tipam, in speranta ca cineva ma va auzi si ma va salva din acest Infen.

Nimic!

In neant se auzea doar ecoul vocii mele... O clipa de liniste si prabusire!

In acea clipa totul s-a terminat!

A.n. Iata ca a venit si finalul povestii :D Stiu ca sunteti confuzi, dar cel mai probabil maine vom posta si prologul. Acolo vom scrie lucruri in care se va clarifica intreaga poveste. Pana atunci, cititi si dati un comm, macar acum la final ;)