Prolog

„Au trecut 15 ani de cand sunt aici, pe Pamant, in secolul vitezei. Sunt foarte norocos sa am scapat cu viata din toata povestea.

Primele sase luni din viata mi le-am petrecut in coma, la un spital din Arizona. In tot acest timp, Isabella a dat viata unei frumoase fetite. Numele ei este Reneesme. S-a nascut sub o stea norocoasa, caci venirea ei pe lume a fost „prematura” sa ii spun asa, nasterea sa s-a datorat socului foarte puternic pe care l-a avut Isabella cand m-a vazut in starea care eram atunci.

Dupa iesirea din coma, Reneesme deja ma cunostea. Era fetita mare si prima dat

a cand am vazut-o am stiut ca este a mea. Recuperarea mea a durat inca pe atat, inca sase luni de tr

atament si recuperare, dar a meritat.

Acum sunt doctor. Lucrez in spitalul din Forks, acolo unde Bella isi are toate amintirile. De mama

ei numai stim nimic, cat despre familia mea, toti sunt foarte bine. Dupa vindecar

ea mea, am reusit sa ii aducem si pe ei aici cu ajutorul ceasului.

A doua zi dupa ce am adus familia alaturi de noi, am distrus ceasul.

De Bonnie numai stim absolut nimic.

Azi, 13 august, eu si cu Isabella implinit 13 ani de casatorie. Coincidenta sau nu, cifra 13 ne-a purtat noroc de-a lungul anilor.

Sunt atat de fericit si implinit. Am reusit sa strabat campiile timpului cu ajutorul dragostei. Daca iubesti pe cineva cu pasiune si crezi ca merita, orice e posibil.

Daca nu risti, nu castigi! Eu am riscat si am castigat!”

Acestea au fost primele cuvinte ale lui Edward Cullen din jurnalul sau din lumea noastra. Niciodata nu se stie cand acest mic caiet se poate continua.

Sfarsit!

A.N. Vrem sa multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi pe parcursul ficului, celor care au comentat ficul si celor care s-au tinut de capul nostru, in special Luisei :* Acest fic il mai gasiti si aici

Multumim inca o data pentru tot!