Prolog

„Au trecut 15 ani de cand sunt aici, pe Pamant, in secolul vitezei. Sunt foarte norocos sa am scapat cu viata din toata povestea.

Primele sase luni din viata mi le-am petrecut in coma, la un spital din Arizona. In tot acest timp, Isabella a dat viata unei frumoase fetite. Numele ei este Reneesme. S-a nascut sub o stea norocoasa, caci venirea ei pe lume a fost „prematura” sa ii spun asa, nasterea sa s-a datorat socului foarte puternic pe care l-a avut Isabella cand m-a vazut in starea care eram atunci.

Dupa iesirea din coma, Reneesme deja ma cunostea. Era fetita mare si prima dat

a cand am vazut-o am stiut ca este a mea. Recuperarea mea a durat inca pe atat, inca sase luni de tr

atament si recuperare, dar a meritat.

Acum sunt doctor. Lucrez in spitalul din Forks, acolo unde Bella isi are toate amintirile. De mama

ei numai stim nimic, cat despre familia mea, toti sunt foarte bine. Dupa vindecar

ea mea, am reusit sa ii aducem si pe ei aici cu ajutorul ceasului.

A doua zi dupa ce am adus familia alaturi de noi, am distrus ceasul.

De Bonnie numai stim absolut nimic.

Azi, 13 august, eu si cu Isabella implinit 13 ani de casatorie. Coincidenta sau nu, cifra 13 ne-a purtat noroc de-a lungul anilor.

Sunt atat de fericit si implinit. Am reusit sa strabat campiile timpului cu ajutorul dragostei. Daca iubesti pe cineva cu pasiune si crezi ca merita, orice e posibil.

Daca nu risti, nu castigi! Eu am riscat si am castigat!”

Acestea au fost primele cuvinte ale lui Edward Cullen din jurnalul sau din lumea noastra. Niciodata nu se stie cand acest mic caiet se poate continua.

Sfarsit!

A.N. Vrem sa multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi pe parcursul ficului, celor care au comentat ficul si celor care s-au tinut de capul nostru, in special Luisei :* Acest fic il mai gasiti si aici

Multumim inca o data pentru tot!

Capitolul 15 - Sfarsitul

“Viata iti ofera multe posibilitati. Ea iti intinde mana exact in momentul cand crezi ca toata lumea te-a parasit sic and crezi ca nu mai ai nici o speranta. Cand se intampla acest lucru, nu uita ca niciodata nu esti singur. Niciodata nu vei fi singur, caci Dumnezeu este si va fi langa tine.

Niciodata nu m-am gandit ca se va ajunge pana aici. Acum cateva luni, eram doar un tanar pasionat de muzica si nu aveam nici un gand sa imi intemeiez o familie. Daca mi-ar fi spus cineva ca dragostea mea, jumatatea mea vine dintr-un alt timp, as fi ras copios.

Cand am intalnit-o pe Isabella, ceva s-a rupt din viata mea. Simteam ca in sfarsit sunt implinit si ca nimic pe aceasta lume nu se compara cu ea. Fericirea a atins apogeul in momentul in

care ne-am unit sufletele si bataile inimilor noastre bateau la unison.

Asa cum soarele nu sta douazeci si patru de ore pe cer, asa nici fericirea noastra nu a durat mai mult de atat, caci nefericirea se strecoara foarte usor in viata noastra si indoiala incolteste mult mai repede decat incolteste o mica boaba de fasole in pamantul fertil.

Niciodata nu se stie ce iti rezerva viitorul. Niciodata nu poti sti cine iti este perechea iubirii. Niciodata nu stii cand te nasti sau cand mori. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Doar stii cum se spune, „Nu aduce anul, ce aduce ceasul.”

Sacrificiile pe care le-am facut si le fac nu sunt putine si nu au durat putin. Chiar astazi, scriu in ajunul unui nou inceput. Nu am crezut ca ma voi lovi de atatea piedici. Totul pentru iubirea adevarata.

Stiu ca totul a fost doar o incercare, care m-a facut sa inteleg mai bine calea pe care am apucat-o. Azi ar trebui sa fiu fericit, dar nu sunt. Simt ca totul se va termina rau pentru unul din familie. Cineva va trebui sa se sacrifice pentru mine si pentru Isabella.”

- Bro, e timpul!

- Bine, termin imediat, Emmett!

- Stiu cum te simti. Eu tremur, mai ceva ca o varga si totusi.....Capul sus, bine? In seara asta te vei intalni cu Bella. Totul va fi bine....

Nu am spus nimic. Ce as putea sa spun mai mult de atat? Recunosc! Fara sa vreau, ma transform intr-o gaina fricoasa. Numai penele imi lipsesc! Tot ce vreau in acest moment este sa imi termin jurnalul. Cine ar fi crezut ca este atat de bine sa iti tii propriile ganduri dint-ro carte? Eu cu siguranta nu credeam acest lucru.

„Trei cercuri se vor face in aceasta seara, incunjurate de foc pentru a arde toate impuritatile timpului. Vraja se va face prin sacrificiul sangelui de ambele familii: Cullen si Swan. Cea care face procesiunea este vrajitoarea Bonnie. Totul este atat de complicat, incat firescul nu isi are locul aici. Pur si simplu trebuie doar sa crezi ca totul va iesi bine si sa ai credinta ca vei iesi „curat” din toata aceasta treaba.

Ca sa spun asa, eu mare lucru din procesiune nu am inteles. Stiu doar ca trebuie sa stau in centrul din mijloc si sa concentrz foarte mult pe ceea ce imi doresc mai mult: sa ajung in lumea Bellei si sa o intalnesc.

Nici macar nu stiu cum sa termin ultimele randuri. Totul doare pana la urma, caci stii ca ai un trecut cert si un prezent pe care il stii. Doar viitorul iti este incert si incerci sa il vezi. Ceea ce vezi este doar ceata timpului care iti invaluie ochii si numai vezi nimic.

Cu lacrimile aproape in ochi, imi iau ramas-bun de la tot ce mi-a fost drag aici si cu inima si sufletul incarcate de taria dragostei continui sa merg mai departe. Merg spre o lume noua alaturi de persoana pe care o iubesc.

Isabella Marie Swan „TE IUBESC!”

Cu mare drag si respect, Edward Anthony Manson Cullen.”

Tot ce simteam era focul care imi ardea oasele si gandurile imi zburau la ea, la ingerul meu pazitor cu ochii ciocolatii. Tipam, in speranta ca cineva ma va auzi si ma va salva din acest Infen.

Nimic!

In neant se auzea doar ecoul vocii mele... O clipa de liniste si prabusire!

In acea clipa totul s-a terminat!

A.n. Iata ca a venit si finalul povestii :D Stiu ca sunteti confuzi, dar cel mai probabil maine vom posta si prologul. Acolo vom scrie lucruri in care se va clarifica intreaga poveste. Pana atunci, cititi si dati un comm, macar acum la final ;)

Capitolul 14 - Dezvaluiri

Edward Pov

„Carlisle, esti sigur ca va functiona planul tau?” l-am intrebat pe tatal meu in timp ce cautam solutia pentru a desface blestemul.

Azi-noapte, cu ajutorul lui Bonnie am intrat in visul Belleu si am aflat ca este insarcinata. O bucurie mai mare nici nu se putea. Niciodata nu m-am vazut in rolul de tata, dar acum, eram foarte incantat; entuziasmat as putea spune.

Insa, aceasta veste buna imi era umbrita de distanta dintre mine si ele. Ii

voi fi recunoscator lui Bonnie pentru efortul depus.

Tin minte ca era o zi mohorata cand Jasper a gasit-o in ploaie. Temura foarte tare si delira. „Trebuie sa ii salvez.... ei vor muri...i-am promis lui Rosy.” Tata, fiind medic, a tratat-o si drept multumire pentru tot, s-a oferit sa ne ajute cu aceasta mare problema.

„Tu baiete, vino incoace” mi-a spus intr-o zi stand pe veranda. Sa spun drept, atunci nu imi inspira deloc incredere.

„Cu ce va pot ajuta?” am intrebat politicos.

„Taci! Eu nu te pot ajuta cu nimic, caci ochii tai se scalda intr-o agonie cumplita. Flacarile dragostei tale te mistuie ca o puternica otrava...Tu esti singurul care se poate ajuta.”

„Cine esti pana la urma?”

„Bonnie Bennett” a raspuns usor. „Eu sunt cea care a ordonat blestemul s

i de asemenea, tot eu voi fi cea care il va desface.”

„Poftim? Cum ai putut face acest lucru? Cum????” am sarit la gatul ei, incercand sa ii iau rasuflarea, dar puterile ei mintale le depaseau pe ale mele, cele fizice.

„Iti voi spune o poveste care te va uimi...iti voi spune ceva ce nu vei uita niciodata. Eu am fost cea mai buna prietena a lui Rosy si am tradat-o.”

„Cine era Rosy?”

„Rosy era bunica logodnicei tale Isabella. Ca in povestea lui Romeo si a Julietei, bunica Isabellei s-a indragostit de dusmanul familiei ei. Ironia sortii a facut ca si eu sa ma indragostesc de acelasi barbat, numai ca ea a avut marele noroc de a depasi ura ce ii invaluia inima si a reusit sa se casatoreasca cu el...numele lui era William. Intre timp, noi doua am descoperit o poarta a timpului, acel ceas...singura

mostenire a nepoatei.

In urma durerii care era mult prea greu de suportat, am decis sa plec din acel secol, in acest secol, in lumea ta...asta nu inainte de a-i blestema.”

„Dar cum?”
„Ceasul si faptul ca eu ma trageam din Neamul Witch, adica ca eram vrajitoare era un alt lucru, un alt secret care ma lega de Rosy. Am simtit momentul cand William se stingea si durerea pricinuita de plecarea acestuia intr-o alta lume, poate mult mai curata decat aceasta, m-a facut sa constientizez faptul ca eu sunt un monstru, un monstru cu chip de femeie si suflet de vrajitoare.”

„Ce s-a intamplat mai departe?”

„Inainte sa moara Rosy, i-am povestit tot si i-am jurat ca voi rupe blestemul si voi avea grija de Isabella.”

„Draguta povestioara, dar din pacate nu ai mila mea, caci toate sent

imentele mi-au fost secatuite de durere.”
„Iti voi da o mana de ajutor...”au fost cuvintele ei si a plecat.

Analizand toata situatia, mi-am dat seama ca toate cuvintele ei m-au ajutat.... Prima oara a reusit sa trimita scrisoare Bellei si a doua oara, am reusit sa o vad pe logodnica mea.

Peste trei zile va fi luna plina.... Peste trei zile o voi revedea pe Bella si vom fi impreuna pentru totdeauna fara sa fie nevoie sa se sacrifice unul dintre noi.

A.N.

Buna!!! Iata ca am reusit sa postam si capitolul 14 :D vreau sa va spun ca acesta este penultimul capitol...povestea va ajunge la final foarte curand. Pana atunci nu uitati sa comentati :D

Capitolul 13 - Sperante

Impietrire….in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul…

Viata nu a fost iertatoare cu mine niciodata. Inca de mica, loviturile date de aceasta ma faceam sa devin tot mai puternica.

Odata, stiam cu tarie ca exista miracole…. Acum, un miracol este bebelusul din mine.

Odata, nu credeam in mistere sau supranatural… Acum, eu sunt un mister, o dilemma.

Odata, credeam ca dragostea exista doar in carti, dar abia acum am realizat ca ea exista, caci eu insami si Edward suntem iubirea. Nu iubirea suprema, caci numai Dumnezeu poate iubi atat de mult oamenii si numai El ii poate ierta.

Este trecut de miezul noptii si inca nu pot dormi. Scrisoarea pe care Edward mi-a trimis-o m-a zbuciumat teribil. Stiam ca Bonnie era cea mai buna prietena a bunicii si acum rezulta ca este vrajitoare?

Cu siguranta nu pot fi acceasi persoana.

Cand eram nica, bunica imi povestea de un anume blestem al familiei noastre: „Cand sangele nostru se va impleti cu sangele dusmanului, o mare nenorocire se va abate asupra celor doi indragostiti si numai ei vor cunoaste suferita despartirii dintre veacuri. Singura cale de a readuce pacea peste cele doua familii este ca unul dintre nefericiti sa se sacrifice.”

Nu credeam ca este un chin mai mare ca acela cand iti cunosti propria ta soarta...nu credeam ca unul dintre noi trebuia sa se sacrifice pentru binele tuturor. Cu dragostea noastra cum ramane? A fi marioneta destinului este insusi in blestem al vietii, era un lucru chinuitor. Daca ar fi sa ma sacrific, as face-o fara sa mai stau pe ganduri, dar nu inainte de a naste...

Intunericul din camera ma inspaimanta, asa ca ma refugiez in lumea viselor. E singurul loc in care Iadul de pe Pamant se transforma in Rai. Acolo pot dormi linistita in bratele lui Edward.

„Iubito....”

„Edward! Eu....eu.” Nu mai pot spune nimic, caci toate lacrimile isi faceau loc pe obraji. El ma ia in brae si ma alinta cum numai el stie...

„Nu uita de scrisoare, exista o speranta. Stii ca te iubesc mai presus de orice si vom invinge acest blestem, pana atunci, eu sunt prijonierul inimii tale si a subconstientei mele..

„Edward...vom avea un copil...”

El se uita la mine cu ochii calzi si plini de iubire. Cu un gest delicat, isi pune mana pe burtica mea si mi-o mangaie usor.

„Acum, am de doua ori mai multa putere pentru a continua aceasta lupta...acum stiu pentru ce si cine lupt.”

„Oh Edward.” Si mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau.

Sa iti revezi iubirea vietii, chiar si pentru cateva clipe este ceva puternic. Distanta poate ucide o prietenie, in cazul nostru o iubire. Dar daca aceasta este intretinuta de flacara vietii, ea poate depasi barierele distantei si a timpului.

„Te iubesc!” au fost ultimele doua cuvinte pe care i le-am spus lui Edward inainte de a ne pregati pentru marele final.

Din spusele lui, totul este pregatit si foarte curand vom fi impreuna pentru totdeauna.

A/N: Pffffff....incep prin a-mi cere scuze pentru toti cititorii acestui blog pentru ca nu am mai postat nici un capitol de mult timp, dar inspiratia m-a lasat si chiar nu mai stiam cum sa continui acest fic...De asemenea, ca un mic pont vreau sa va spun ca deja am terminat capitolul 14 de scris si nu va fi asa de tras de par cum a fost acesta :D. Stiu sigur ca il voi posta saptamana viitoare.

Acest capitol vreau sa il dedic Luisei pentru ca ea a fost cea care a tras de mine si datorita ei am reusit sa continui sa scriu :D Vreau din inima sa comentati toata activitatea mea pe acest blog si de asemenea sa comentati acest capitol...scuzati greselile de ortografie :D:"> si pentru ca este scurt..urm cap va fi lung si plin de explicatii :D

Capitolul 12 – Tears (partea a II-a)

Bella pov

Opt luni...timpul trece uneori atat de greu. Ne gandim mereu cum traiam si niciodata nu traim in prezent...sunt insarcinata in opt luni si nu imi vine sa cred cat de multe s-au intamplat pana acum. Daca nu era micutul nostru sau micuta noastra, probabil, consideram totul ca a fost un vis, un vis perfect in care nu doream sa ma trezesc. Imi este dor de Edward, iubitul meu ; imi este dor de Alice, de mama, chiar si de cea mai buna prietena a mea Jane. Imi este dor de toti si rememorez toate clipele petrecute alaturi de ei in fiecare zi. Ultimele luni au fost groaznice pentru mine.

Tin minte ca eram pe punctul de a pierde sarcina. A fost cea mai groaznica zi din viata mea. As putea spune ca este pe primul loc in lista mea de “ZILE TERIBILE” alaturi de pierderea bunicii si despartirea de Edward.

FLASHBACK

Era o zi ploioasa in micutul nostru orasel din Forks. Era ziua in care ma mutam din casa bunicii Swan la bunul meu prieten Billy Black. Cand eram mica, acesta a fost tatal perfect oentru mine, dar din nefericire avea un fiu care nu ma suporta deloc: Jacob Black. Era rivalul meu si mereu ne bateam.

Tin minte ca imi luasem ultimele lucruri din camera mea si atunci a in

trat el ca o furtuna. Ochii inflacarati, plini de ura si de foc prevesteau ceva rau.

- Crezi ca faci ce vrei tu? Imi lua lucrurile si le tranti pe jos. Cine te crezi? A inceput sa tipe.

- Jacob, asta nu e treaba ta, asa ca vezi-ti de lucrurile tale.

- Ba e treaba mea, mereu te-am urat pentru ca nu ma iubeai, mereu te-am urat pentru ca tata te iubea mai mult pe tine. Tu stii asta!!!!

- Nu este adevarat, niciodata nu a fost!

- Ba da!!!

Din acel moment, totul s-a intamplat prea repede. A fost cu adevarat o bestie, purtandu-se brutal cu mine. In cearta noastra, imi lua unul dintre brate si ma trase dupa el pe scari. Intr-un moment fatal, m-am impiedicat, Jacob mi-a dat drumul si am cazut pe scari. De atunci totul s-a schimbat. O durere enorma mi-a invaluit intreg corpul incepand cu abdomenul. Nu puteam nici sa respir...lumini albe si mult zgomot. Camera se invarte

a cu mine, insa durerea nu mai exista.

- Domnisoara Swan...cum va simtiti?

- Ha??? Ce s-a intamplat?

- Ma numesc doctor Grey..

- Bebelusul meu??? E bine?

- Puteti sta linistita domnisoara, atat dumneavoastra, cat si copilul sunteti bine, chiar foarte bine.

END FLASHBACK

Pana la urma, Jacob a platit scump pentru tentativa lui de a ma ucide si acum este acolo unde ar trebui sa fie de la inceput...

- Auch...

- Bella, te simti bine? A intrebat Billy

- Da, nu te preocupa de starea mea, acest spiridus incearca sa imi faca viata cat mai frumoasa.

Si acesta era adevarul. In ultimul timp, viata mea a devenit mult mai pasiv

a. Chiar daca nu am pierdut sarcina, exista posibilitatea de a naste prematur.

- Hey Bella, uite un pachetel pentru tine, l-am gasit la usa.

- Multumesc Billy.

Niciodata nu voi uita aceasta clipa, nici macar in clipa mortii mele. Era un pachetel infasurat intr-o matasica albasta cu initiala C. Desfacand pachetelul, am observat ca inauntrul sau erau cateva foi parca ingalbenite de vreme. Curioasa, am luat paginile cu grija cu finete si am inceput sa le citesc:

“Bella, iubita mea Bella,

Timpul niciodata nu iarta, niciodata nu uita. La fel ca si timpul niciodata nu uit, dar cu noi timpul cu siguranta s-a jucat cu siguranta. Simt cum si-a restrans aripile si le-a infasurat in jurul meu. Nimic nu a trecut, nimic nu a ramas, poate doar dragostea mea pe care ti-o port in sufletul meu. Au trecut opt ani? Opt luni? Opt zile, opt secunde? cine stie caci eu sunt prizonierul stapanei mele, stapana ce esti tu, stapana dragostei mele. Tu esti tot ce mi-a ramas. Aici parca as fi nemuritor. Traiesc intr-o lume indepartata in care cu totii am evoluat.

Dupa plecarea ta, disparitia ta, am ramas inchis in casa amintirilor noastra. Si acum regret acea dureroasa cearta. Ma gandesc ca poate, daca nu aveam acea reactie, nu plecai de langa mine.

Simteam ca focul din mine, suferibta e imi mistuia sufletul imi ardea fiecare celula a corpului. Dupa lungi suferinte, Alice si Jasper m-au gasit intr-o stare dezolanta. Cu grija, cei doi au ingrijit faramile din mine pana ce piesa cu piesa au refacut puzzle-ul.

Regretau enor faptul ca eram in acea conditie si m-au ajutat cat de mult au putut, fara prea mult rezultat. Leacul meu, medicamentul meu esti tu, doar dragostea ta. Refacut cat de cat, caci piesele cele mai importante le-ai luat cu tine am incercat impreuna cu tatal meu sa desfacem misterul ce plana asupra ceasului tau si a disparitiei tale.

Prea greu, mult prea greu, caci timpul a trecut si cu cat ne afundam in problema, cu atat stiam mai putine. Cand credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna, in oras a aparut o vrajitoare, Bonnie. Aceasta ne-a expliat cum sta situatia noastra......’’

Impietrire....in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul.

Nominalizare la un premiu

În ultima zi din an noi organizăm Premiile (¯`·._.·Fan fiction·._.·´¯) Fan, ca să-i premiem pe cei mai buni dintre cei mai buni. Deşi blogul nostru are numai 7 luni şi 7 zile, am reuşit să facem multe lucruri. Am strâns 189 de fic-uri şi 31 de poezii. Am organizat concursuri şi am început şi un proiect cu ocazia Crăciunului; unde am avut ocazia să colaborăm cu nişte fete minunate. Am avut nenumărați vizitatori...cărora vreau să le mulţumesc că vizitează acest blog. Nu ştiu câte progrese am făcut de la începutul anului până acum, să sperăm că în anul 2011 o să avem mai multe realizări.

Vrem sa multumim pe aceasta cale Ellei pentru ca s-a gandit la noi, la ficul nostru si ne-a decernat aceasta diploma. Sa fim sincere, nu ne-am asteptat deloc sa fim nominalizate si am fost cu adevarat emotionate cand am aflat. Iti multumim din suflet, draga noastra prietena, Ella

Hey lume, aici Ioana vd: tot pe aceasta cale vreau sa ii multumesc Ellei ca s-a gandit sa premieze si ficul pe care il traduc : "Love game"....multumim inca o data.
LA MULTI ANI TUTUROR!!!!