Capitolul 10-Joaca de copii

Edward Pov

Dimineata calduta de iunie ne-a trezit pe amandoi din visare. Bella era ganditoare de cu seara, dar acum banuielile cu privire la mine se intensificasera. Si avea si de ce pentru ca nu imi puteam controla ranjetul imens de pe fata atunci cand o priveam.
Am cerut-o in casatorie, dar nu exact cum trebuia sa ceara un domn respectabil dintr-o famile buna, o lady in acest inceput de secol 20. In mod oficial ar fi trebuit sa o curtez, sa cer permisiunea tatalui ei, dar aici acest lucru era imposibil fiind departe de frumosul nostru Chicago, si nu mi se parea un lucru foarte de ,,bon ton” sa explic doar intr-o simpla scrisoare. Asa ca daca aceste doua lucruri nu se mai puteau indeplini, macar pe al treilea sa il duc la bun sfarsit, prezentadu-i un inel. Un inel de diamant, fatetele lui raspandind culorile curcubeului in lumina soarelui, si pe care il aveam in buzunar special pentru acest moment de cand plecasem in cautarea ei. Un inel de logodna.
Si cum se spune ca dragostea trece prin stomac, cel mai frumos mod de a i-l inmana mi se pare un picnic. Dar nu orice fel de picnic, un picnic compus doar din delicatese dulci: prajituri si torturi. Dulci la fel ca iubirea mea pentru ea. Si pentru ca trebuia sa ne prezentam la casa d-lui Ferrars, aveam de gand sa ma distrez impreuna cu fetitele lui, pregatind surpriza, si ca lucrurile sa fie si mai condimentate aveam sa o pacalesc putin pe Bella mea, spunandu-I ca dulciurile sunt pentru Esme, altfel nu as fi putut convinge sa ma urmeze nestiind nimic din cate ii pregatisem, pentru ca Bellei din start nu ii plac surprizele. Cu aceste ganduri strafulgerandu-mi prin minte am plecat de brat cu ea la casa D-lui Ferrars.


Bella Pov

Edward s-a purtat foarte ciudat de seara trecuta de parca punea ceva la cale, dar oricat imi zbateam capul nu imi puteam da seama ce e.
Si m-am hotarat sa rad putin de el dar nu la modul urat, aveam de gand sa le pun pe Lucy si Elinor sa il impiedice in orice nazbatie vroia sa faca.
Asa ca am pornit la brat cu Edward, el afisand zambetul lui strengaresc, iar eu luminandu-mi fata cu un zambet mandru. Dar totusi, un lucru ma nelinistea si anume ceasul bunicii atranand greu la gatul meu. Mai greu ca niciodata.


Edward Pov

De cum am ajuns, Bella s-a retras, facand cunostiinta cu cele doua fete, si susotind,cu ele, dar nu am luat-o in serios asa ca am mers direct spre bucatarie. Nu aveam prea multa cunostiinta in a prepara mancaruri, doar atat cat am invatat de la Esme, iubitoarea mea mama si de spiridusul mereu energic numit Alice. Si cum aveam ghinion cam intotdeauna, cartile de bucate lipseau cu desavarsire.
-Don Edward, cauti aceasta? Ma intreba una dintre fete Lucy.
-Ooo...da, multumesc mult...dar... au inceput sa o ia la fuga prin toata casa cu cartea in brate.
-Asteptati am nevoie de ele, dar le-am pierdut urma, necunoscand casa.
M-am trezit in fata unei usi inchise si cand am intrat,am dat de carte pe canapea.
-Hey, crezi ca o mai poti folosi? Spuse printre rasete Elinor,cealalta zvapaiata.
-De ce nu?, dar prea tarziu pentru a o recupera pentru ca au aruncat o galeata plina cu dulceata peste carte. Bella intra in camera toata numai un zambet.
-De ce nu le-ai oprit??!! Am spus eu disperat, stiind ca surpriza mea era dusa pe apa sambetei.
-Stiam ca pui ceva la cale, asa ca am vrut sa ma distrez un pic, nu cred ca te-ai suparat asa de tare pe ele, mai ales ca era cartea lor, deci ele si-au distrus-o.
-Daca ai stii... si am iesit din camera cautand un refugiu pentru a ma linisti.
In capatul holului principal era o usa mai retrasa, am pasit inauntru si... DA!! era o bucatarie de rezerva, cu de toate. Carti si toate ingredientele de care aveam nevoie. Inainte de a ma apuca de lucru am incuiat usa pentru a nu mai pati si alte farse, si inca un lucru norocos, fereastra era joasa, deci se putea iesi cu usurinta in gradina de flori.
Mi-am dat toata silinta si in doua ore pe masa erau aranjate: parfait de tiramisu cu zmeura, prajiturele cu crema de castane si un tort de ciocolata delicios. Am luat o patura, dulciurile si am fugit pe fereastra, pe ascunsin mijlocul gradinii. Speram sa nu ma gaseasca inainte sa fie totul pregatit.


Bella Pov

Saracul, meu Edward, cred ca s-a suparat tare pe farsa. Aveam senzatia ca suferea, neputand realize o dorinta, o dorinta aprinsa.
Timp de doua ore l-am cautat, dar nu era nicaieri. Incepea sa ma sperie chestia asta asa ca am luat-o spre gradina, in speranta ca il voi gasi. Nici nu stiam cum sa il consolez, cand in mijlocul gradinii pe o patura erau asezate multe dulciuri, printre ele aflandu-se cateva flori inmiresmate si Edward aratand ca un zeu, asteptandu-ma ganditor.


Edward Pov

- Imi pare rau pentru ce ti-au cauzat copilele, le-am certat vazand cat te-ai suparat , au intrecut masura..imi pare rau! A soptit Bella
- Le-am iertat de mult… Stiu ca nu am facut toate lucrurile asa cum ar fi trebuit.
- Despre ce vorbesti ? ma intreba nelamurita.
- Despre asta! Si am ridicat capacul cutiei unde se afla cuibarit in satin negru, inelul


Bella Pov

Piatra era compusa dintr-un oval lung cu randuri oblice de pietre rotunde si stralucitoare. Inelul era delicat si stramt. Mi-l puse pe degetul inelar al mainii stangi si i-am fagaduit ca voi fi sotia lui pentru o eternitate
Edward Pov

Bella izbucni intr-un plans necontrolat. Lacrimi de fericire. Eram atat de mandru de victoria mea, am luat-o in brate si am manjit-o cu un pic de ciocolata pe nasucul ei delicat si mic.
-Hmmm..atat de dulce!! Si cu asta se incheie discutia noastra din aceasta dupa-amiaza. Probabil ca fiecare dintre noi vorbeam singuri in minte, dar nu mai conta nimic decat ingerul din bratele mele... si totusi... am castigat, lasand-o uimita, aceasta joaca de copii.