Capitolul 4- Dansul unei iubiri

Trei zile de intrebari si nici un raspuns. Trei zile in care ma rog pentru al putea intalni din nou pe acel tanar. Trei zile de tortura deoarece mama si Jane au incercat sa fac arochia perfecta pentru bal...si vaznadu-ma aici, stand in fata resedintei Cullen, imi dau seama ca toata munca lor nu a fost in zadar. Imaginati-va toate stelele cerului desprinse de pe bolta si coborand pe pamant, intr-un dans nestapanit, asezate atat in paru-mi prins in coc, cat si pe rochia mea albastra asortata foarte elegant cu niste conduri minunati. Pe fundal se auzi o melodie cantata la pian. Parca vrajita de notele muzicale, ma las purtata pana in salonul principal. Era ceva ce nu puteai descrie...totul atat de deschis si luminos, aerul inmiresmat de florile asezate in buchete mari si raspandite peste tot.
Totul mi se parea dintr-o alta lume. Cu mare usurinta am fost prezentata domnului si doamnei Cullen. Restul familiei i-am cunoscut pe parcusul serii.
Noaptea se lasa grabita si totul decurgea normal. Am fost curtata de unii baieti, am dansat cu altii, dar pentru nici unul dintre ei nu vo putea tese nici un fel de sentimente...eram pur si simplu indragostita de acel baiat care mia salvat viata in acea seara si totusi...simteam o atractie nebanuita pentru tanarul care canta la pian. Chipul nu i lam putut zari deloc, dar din spusele lui jane si a mamei era mezinul familiei Cullen, Edward Cullen. Ultima melodie a lui s-a incheiat intru-un ton melancolic, ca si cum ar astepta pe cineva...
- Isabella, Isabella, vino te rog, ma striga sau ma tragea mai bine spun Alice, vreau sa-ti prezint pe cineva foarte special atat mie, cat si familiei...Edward ea este Bella...Bella el este Edward, fratele meu.
Eram pur si simplu socata...sau socati? Nici in cele mai minunate vise ale mele nu imi inchipuiam ca acel baiat este tocmai Edward Cullen...acum se poate spune ca sunt in locul meu fericit. Oceanul ochilor lui verzi ma priveau cu o adoratie inexplicabila si aveau o sclipire aparte. Vocea lui era cea mai pretioasa muzica penru urechile mele. Revenindu-si mai repede din soc decat mine, imi lua mana intr-a lui si mi-o saruta delicat...hmmm acest gest mi s-a parut foarte straniu pentru ca aveam impresia ca mi-a mai saruta mana la fel de dulce si delicat ca acum. Cu mandrie in glas imi spune:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Oups...tocmai mi-a scapat porumbelul din gura, minunat...m-am facut de ras in fata lui, bravo Bella.
Amuzat de spusele mele, ma condus spre ringul de dans. Eram ca doua piese de puzzle care se imbina si se potrivesc perfect. El nu ma privea ca pe o persoana necunoscuta, ci pe una pe care o cunoaste de toate viata, ca pe cea mai pretioasa comoara pe care in sfarsit a descoperit-o si acum se putea bucura de ea.
Totul era acum perfect...aici in bratele lui Edward in vazul tuturor, simteam ca nu mie frica de nimeni si nimic, ca aveam tot ce imi doream, chiar si mai mult de atat...seara a decurs intr-un ritm cu totul special, eu si Edward eram de nedespartiti ca logodnicii...nu, ca ei...parca eram sot si sotie...

Edward Pov

A sosit si ziua cea mare. Ziua de nastere a mamei e foarte importanta, atat pentru mine, cat si pentru intreaga familie. Toate pregatirile pentru bal sunt gata si asta datorita numai lui Alice. Ea e un adevarat fenomen si expert cand vine vorba de baluri.
Recunosc ca ultimile zile au fost iadul pentru mine. Chiar daca stiu ca visul meu a devenit realitate si ca acea fata face parte din viata reala, faptul ca nu pot fi langa ea sa o protejez si sa ii spun cat de mult o iubesc ma inebunesc, parandu-ma imposibil acest lucru. O multime de intrebari imi treceau prin minte in acel moment: cum o cheama, ce gandeste, oare ma va iubi la fel de mult cum o iubesc eu pe ea?
Bataile orologiului ma trezira la realitate. Acesta arata ca au trecut 20 de ore din cela 24 ale zilei...fiar, invitatii au inceput sa vina si eu nu sunt gata. Se pare ca fata morgana, mai nou devenita realitate imi ocupa mai mult timp decat as crede.
Cu o viteza uimitoare m-am imbracat in costumul pe care Alice mi l-a cumparat special pentru aceasta ocazie si in doua minute eram jos in salonul principal imtampinand impreuna cu familia mea, invitatii.
Intre timp, dorind sa ii fac o surpriza cat mai placuta mamei, m-am asezat la pian, asezat discret intr-un colt al salonului si am inceput sa cant toate melodiile preferate a mamei.
Atunci cand am ajuns la ultima nota a piesei scrise pentru ingerul meu, am auzit-o pe Alice facandu-mi prezenraile cu o fata, Bella. Am intors capul si... mai sa incremenesc...Bella este... cea pe care o tot astept de atat timp... fata din vis si cea pe care am prins-o in bratele mele acum 3 zile pe strada inainte sa cada. Revenind din soc soptesc:
- E o mare placere pentru mine sa va cunosc domnisoara si va fi o placere si mai mare pentru mine daca m-ati acorda un dans...
- Placerea e a mea, dar de ce numai un dans si nu mai multe? Intreba Bella dar o secunda mai tarziu se inrosise. Neputand sa nu chicotesc, am luat-o la dans.
Timpul trecu in timp ce noi dansam, intelegandu-ne doar din priviri de parca ne-am intelege de o viata... ca sot si sotie.
Incet de tot am condus-o afara din multime, in parcul spectaculos al casei. Ne-am plimbat asa sub clar de luna tacuti pana cand Bella infrangand linistea spuse:
- E foarte frumos aici, Don Edward.
- Intr-adevar, decoratiunile sunt placerea lui Alice si Esme, mama mea... si as prefera sa nu imi spui Don, suna foarte formal, pentru tine sunt doar Edward si tu esti Bella mea. Rosind spectaculos cum nimeni nu mai putea intra in chioscul din spatele parcului, dantelat din lemn.
- Am uitat sa-ti spun cat esti de frumoasa in acesta rochie. Albastrul acesta marin iti vine ca manusa! Am complimentat-o.
- Poate nu ar trebui sa ma lauzi asa mult, sunt sigura ca iubita ta nu ar fi de acord.
Am ras cu toata inima.
- Eu nu am nici o iubita... poate ti se pare ciudat dar
sunt singurul din familie fara pereche... mama si tata, Alice si Jasper Hale, Rosalie Hale si Emmett. Hmmm...am oftat...pana acum!.
Am intalnit privirea Bellei care se schimba vizibil la auzul cuvintelor mele. Cu siguranta nu i-a scapat ,,pana acum”. Este o fata foarte perceptiva. Tacerea se lasa din nou, chipurile fiindu-ne luminate doar de felinarele de pe alei. Frumusetea ei ma orbea pe minut ce trecea.Simteam ca ea este aleasa inimii mele si din expresia ei si ea gandea probabil acelasi lucru.
Sovaind... am intins o mana sa o aduc mai aproape de mine. Degetele ii trasau delicat forma buzelor. Incet de tot, distanta dintre noi se micsora pana cand buzele noastre se intalnira intr-un sarut delicat. Dar nu ma asteptam la reactia Bellei care isi inoda degetele in parul meu, tragandu-ma sprea ea. Buzele se despartira, inhalandu-i aroma proprie... dar cu blandete si precautie m-am tras inapoi. Gafaind imi spuse:
- Te iubesc Edward!
- Tu esti viata mea acum! Am raspuns respirand cu greu inca.
Isi lasa capul pe umarul meu pana cand dupa o ora... Alice cu Jazz de brat aparura de pe alee.
Bineinteles , cum ne vazu surioara mea se inveseli radical dar zise :
- Balul s-a incheiat de mult ! Lumea este ingrijorata unde ati disparut! ... dar nu se putu abtine si scapa un chicotit de spiridus.
De langa mine Bella vorbi
- Vai de mine, ce tarziu este… spuse privind la ceasul delicat de pe mana ei si mai delicata. Trebuie ca ma asteapta cu trasura de mult mama si tata ...Alice, Jasper transmite-ti la toata lumea ca mi-a parut bine de cunostiinta. Apoi se intoarse spre mine si imi sopti la ureche: ,,Maine in Mainsfield Park” si depuse un pupic pe lobul urechii mele.
Inainte sa pot reactiona din nou ea disparu pe alee, ramanand cu amintirea unei seri nemaipomenite si cu promisiunea unei reintaniri.