Capitolul 9-Cererea

Bella Pov

Ziua a trecut greu.Pedeapsa nu mi-am insusit-o dar am cunoscut Detroit, strazile lui.Exista strazibatrane, exista strazi veritabile, strazi curate si strazi murdare si exista intr-adevar strazi ce te fac sa uiti de trecut.Cuget... cuget la faptul ca e timpul sa merg acasa, la casa amintirilor celor mai de pret, in care impreuna cu Edward am petrecut clipe de neuitat. Ma simt linistita ca totul e calm in casa si ca Edward mi-a ascultat dorinta de a pleca de acasa.
Ma asez pe un scaun, prea obosita de a mai apride lumanarile.Inceputul unei melodii in surdina. Era …cantecul meu de leagan. Acum cred ca nu mai auzeam bine. Mai nou aveam o casa bantuita? Merg in biblioteca acolo unde se afla pianul.Deasupra acestuia se afla o lumanare care ii lumina chipul,chipul lui Edward.
-Mai tii minte prima oare cand ai ascultat melodia? ma intreba cu un glas suav neoprindu-se din cantat, dar eu nu am raspuns.
-Stii cat de mult te iubesc? Opri cantecul si se intoarse cu fata spre mine si se aseaza intr-un genunchi
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? In acel moment eram incapabila de a mai spune ceva Esti singura pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca diream sa lamurim situatia asta si...
-Da, doar atat am spus.
-Da…ce?
-Pur si simplu Da! Ma castoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o ea nu m-a lasat, am reusit sa soptesc.
El ma prvea cu dragoste nemarginita si ma imbratisa.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa cand o sa ma vezi si a zambit strengareste
-Sa stii ca inca nu e tarziu
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen.Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu
-Sincer nu
-Nu? Cum asa?
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...
-Gata totul s-a terminat acum voi fi cu tine zi si noapte, nu te voi parasi niciodata, jur!
Si ne-am sarutat ca si cum ar fi fost prima data cand linistea ne-a fost tulburata de un ciocanit in usa.
- Cine e?
- Dsoara Swan deschide sunt dle Ferrars..o nu am dat de necaz
- Nu te ingrijora iubire deschid eu...
- Edward …nuu… dar pleca si deschise usa
- Buna seara dle bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca ...., se auzeau vocile lui Edward si a dlui Ferrars
- Bella te-am cautat azi dimineata
- Imi cer scuze milord dar am fost ...ocupata toata ziua
- Mda mi-a spus ceva majordomul....
- Majordomul???!!
- Da..Edward, tare de treaba stii se potriveste cu tine, acum vroiam sa te anunt ca maine poti veni la mine acasa si poti sa il iei si pe flacau cu tine si a inceput sa rada
- Desigur..
- Atunci o seara placuta Bella.
Edward veni in biblioteca cu mana la burta de atata ras, apoi ma saruta
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
-Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare si am urcat amandoi scarile. Din fericire nu erau niste simple scari, ci scarile existentei noastre, amandoi incepand impreuna lucruri noi, incepand un nou capitol,o noua fila de dragoste...eu Isabella Marie Swan viitoare Cullen, viitoare dna Edward Anthony Masen Cullen


Edward Pov

Am renuntat la ideea de a o cauta, mai bine este daca o astept sa se intoarca acasa. Intre timp pe parcursul zilei un domn Ferrars a venit si a cautat-o pe Bella ..bineinteles nu ii puteam spune ca sunt iubitul ei venit de departe...asa ca m-am prezentat ca si...majordomul ei. Genial nu ? Bravo Edward numai tu te puteai gandi la asa ceva
In biblioteca ama menajat langa pian un mic sanctuar: flori si lumanari pe pian si in jurul lui. In casa era liniste deplina, perfecta pentru a-mi cantari gandurile, si am ajuns la o singura concluzie: nu puteam trai fara ea, fara sufletul meu, viata mea...iar singura modalitate era sa ne unim destinele pentru totdeauna...da...o voi cere se sotie. Ce minunat suna dna Edward Anthony Masen Cullen. Dar ... e tarziu si...usa s-a deschis. Bella s-a intors acasa, iar eu m-am asezat la pian si am inceput sa cant cantecul ei de leagan.
L-a auzit pentru ca am auzit pasii ei micuti,indreptandu-se spre camera. Cand m-a vazut a fost uimita, dar nu m-am lasat si am zis:
-Mai tii minte prima oara cand ai ascultat melodia? Nu a raspuns. Stii cat de mult te iubesc?
Am oprit cantecul si m-am asezat intr-un genunchi in fata ei.
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? Esti singura femeie pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca doream sa lamurim situatia asta si...
-Da!!! A exclamat Bella.
-Da...ce?
-Pur si simplu Da! ma casatoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o, ea nu m-a lasat, a reusit sa sopteasca.
In acel moment nu imi doream decat sa o tin in brate.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa, cand o sa ma vezi, am afisat zambetul caruia nu ii putea rezista.
-Stii ca inca nu e prea tarziu!
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen. Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu.
-Sincer nu
-Nu?Cum asa? Am crezut ca esti mai intuitiva decat atat
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...a reusit sa ingaime asa ca m-am simtit obligat sa o linistesc
-Gata, totul s-a terminat, acum voi fi cu tine zi si noapte,nu te voi parasi niciodata,jur!!! Iar buzele noastre au inceput sa se miste intr-un mod alert, daruindu-se unul altuia, cand linistea a disparut cu o bataie in usa..Aaa.... sigur era domnul Ferras care revenea sa o caute pe Bella...bun va trebuii sa imi joc foarte bine rolul, si nu mi-am putut abtine un chicotit. Bella a protestat dar eu i-am deschis usa si cat de politicos am putut:
-Buna seara dle,bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca
O lua inainte spre biblioteca si singurul lucru pe care l-am auzit a fost uimirea Bellei, cand usa se inchise. Dupa cateva minute am mai prins finalul discutiei anume ne astepta maine la el acasa sa ne ocupam de fetitele lui. Hmm..daca tot voi fi singurii cu copilele in casa....cred ca am o idee de distractie totala.Va fi o zi cu adevarat Plina!!! Dar bineinteles nu am de gand sa ii dezvalui adevarul Bellei
Domul Ferrars iesi pe usa si ura o seara placuta,iar eu m-am intors in camera cu un ranjet imens pe fata.
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
- Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare, si am urcat impreuna scarile care le-am urcat si in seara precedenta spre locul nostru magic Nu ii puteam citi gandurile dar cu siguranta nu se astepta la ce ii voi pregati pentru maine, iar eu pe de-a intregul eram satisfacut de viata, si nu cred ca se va mai gasi ceva care sa ne strice fericirea.

Vreau sa ii multumesc prietenei mele din Cluj, Ioana, in primul rand pentru postarile si capitolele scrise cat timp am fost plecata...sunt foarte bine descrise si captivante si in al doilea rand pentru faptul ca mi-a suportat la telefon (stia ea despre ce e vorba) toate cele.....multumesc foarte mult pentru ca esti o foarte buna prietena si o foarte buna scriitoare.....

Capitolul 8-Prima noapte

Bella pov

Edward aici…imposibil. Refuzam cu incapatanare acest lucru. Picioarele mele mai aveau un pic si nu ma mai puteau sustine, iar inima galopa intr-un ritm nebun…si totusi era el. Se apropia de casa cu acel pas mandru, caracteristic,apoi se opreste si sta cateva clipe apoi pleaca. In momentul acela, lacrimi amare imi curgeau din ochii obositi si imi doream sa se intoarca, sa bata la usa... sa insiste, sa lupte din toate puterile, mai avea un pas si gata dar el nu...pleaca. Eram intepenita nu mai judecam, eram disperata cand cineva bate la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni, tipam eu, dar acel cineva batea din ce in ce mai tare, din ce in ce mai des, asa ca nu aveam ce face decat sa deschid. Acea privire blanda si plina de iubire, acei ochi verzi ce emanau o dragoste in care te puteai ineca. Acel parfum ce statea la granita dintre cel mai rafinat parfum si cea mai dulce aroma de pe pamant. Acel cineva era Edward.
Nu am mai stat pe ganduri si i-am sarit in brate si l-am sarutat cu o dorinta patimasa. Buzele erau asa de moi si aveau o aroma aparte specifica lui Edward. Acesta ma lua usor in brate, inhalandu-mi aroma de capsuni si stergandu-mi lacrimile, apoi soptindu-mi la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate mai ales dragostea ta care nu mi-o poate rapi nimeni. Atunci imi doream sa fiu a lui si el sa fie al meu indiferent de consecinte. Ne-am retras amandoi pe scari in camera mea.Aceasta era luminata doar de razele lunii.Era o atmosfera asa de romantica. Habar nu aveam cum se face dragoste, dar ma voi lasa purtata pe aripile iubirii... si nu m-am inselat. A fost atat de frumos si Edward a fost un gentalman desavarsit. Cu mare grija ne-am dezbracat si el m-a luat in brate si m-a asezat pe pat. In acel moment tremuram din toate incheieturile, dar apoi totul a fost foarte placut si foarte usor. Trebuie sa recunosc ca a durut un pic la inceput dar saruturile lui mici si dulci puse pe intreg corpul m-a facut sa uit de tot si de toate. Eram cu adevarat in paradis. Intreaga noapte ne-am daruit unul altuia, descoperind lucruri noi. Eram perfecti ne potriveam ca doua piese de puzzle.

Razele diminetii aduc cu ele multa fericire si confuzie. Ieri pe vremea asta sufeream si incepeam o noua viata aici in Detroit si azi stau in bratele lui Edward...e foarte ciudat cum te intoarce soarta. Ingerul meu e asa de frumos cu genele lui negre, lungi,dese, buzele lui micute si rozalii stranse usor intr-un mic botic fac ca fata lui sa fie ca al unui copilas si parca te indeamna sa le saruti, dar nu pot face acest lucru. Dintr-un motiv necunoscut mie aseara, am cedat in fata lui dar asta nu se va mai intampla a doua oarapentru ca are o promisiune de onorat si eu am inceput o noua viata. Ma imbrac incet fara a face zgomot, cobor jos,intru in birou,iau o foaie de hartie si scriu:
,,Edward, aseara am cedat,dar nu am de gand sa mai cedez. Uita tot ce a fost aseara,uita si pleaca cand voi veni acasa tu sa nu mai fii aici.
Bella”

Am luat biletul l-am impaturit si i l-am lasat pe masuta din capatul scarilor si lasandu-mi iubirea in urma am plecat pentru a plati greseala ce am comis-o aseara.


Edward Pov

Am lasat calul la poarta si m-am indreptat spre usa casei cu un pas curajos. Drumul fusese lung si eram nerabdator sa o vad pe zeita mea, dar ajungand la usa tot curajul mi-a pierit si m-am intors pentru o clipa dupa casa pentru a ma linisti. Dupa doar 2 minute m-am intors si am batut insistent la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni!!! A tipat Bella.
Dar nu m-am lasat pana cand nu mi-a raspuns la usa.Cu o privire blanda si plina de iubire i-am captat adancimea ochilor ei de ciocolata. Bella nu mi-a spus nimic, doar a sarit in bratele mele si m-a sarutat patimas. Buzele ei nu se schimbasera de cand le-am atins ultima data, acelasi gust unic, ca si fiinta ei. I-am sters lacrimile si i-am soptit la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate, mai ales dragostea ta, care nu mi-o poate rapi nimeni.
I-am simtit langa mine corpul tremurand si in clipa urmatoare mi-a luat mana si m-a condus pe scari catre camera ei. Aceasta era luminata doar de razele lunii, un decor perfect.
Cu mare grija ne-am dezbracat, am luat-o in brate si am asezat-o pe pat.
-Esti atat de frumoasa,esti incredibila, nu stiu cum de am atata noroc, am vorbit.Nu am asteptat un raspuns, pentru ca incepu sa roseasca si a trebuit sa o sarut atunci, era ca si cum corpul ei ma chema si nu aveam cum sa rezist.
Am inceput de la buze si am coborat de-a lungul corpului. A gemut, poate ca sa o fac sa se simta bine nu va fi atat de greu, m-am gandit.
Am continuat…………………………………………………………………………………

Imi amintesc ca am sarutat-o pe Bella, ea murmurand cat de minunat a fost si ca ma iubeste. Am adormit amandoi, epuizati dupa noaptea petrecuta impreuna.


Soarele caldut pe pielea mea, m-a trezit din somn, am deschis ochii dar Bella nu mai era in bratele mele. M-ma imbracat si am iesit sa o caut. Am strigat-o de foarte multe ori, dar nu mi-a raspuns nimeni, in schimb in capul scarilor am gasit pe o masuta un bilet. L-am citit si...
Nuuu... nu mai suportam sa o vad cum se invinovateste... trebuia sa i ajtept si sa ii explic purul adevar, ca nu ma casatoream cu Tanya. Nu pot sa cred ca am omis acest fapt, ca nu i l-am povestit. M-am lasat dus de val, iar acum ea este speriata de cele intamplate. Ma urasc, cum am putut-o lasa sa se gandeasca la aceste lucruri azi noapte? Nimic nu a fost o greseala in cele ce s-au intamplat, a fost doar iubirea mea pentru ea. Sper ca dupa ce ii voi fi povestit sa nu se mai indoiasca de mine.

Capitolul 7- O veste, un oras, un mister

Edward Pov

-Ce??? Ed cum poti spune aceste cuvinte? Cum adica nu te mai casatoresti cu mine? Esti bine?
Cred ca nu a inteles ceea ce am spus, vorba lui Alice blondele sunt mai deosebite decat restul.
-Da, Tanya e adevarat. Nu vreau sa ma casatoresc.
Toti s-ai uitat la mine de parca eram de piatra, dar cuvantul cel mai potrivit ar fi socati?
-Atunci in cazul asta prelungim data nuntii pe 13 Iulie, e bine?
- TANYA!!! Am tipat asa de tare incat s-au speriat atat mama cat si Carmen, ce nu intelegi ca nu vreau sa ma casatoresc cu tine? Eu nu te iubesc! Am scuipat cuvintele, si daca nu mai avem nimic de zis eu va spun drum bun inapoi de acolo de unde ati venit … si am iesit din salon, din casa. Imi era asa de dor de ingerul meu si aveam o multime de intrebari.
-Edward! Ma striga Alice iesind din casa alergand, unde pleci? Stai!
-Alice plec ...ma duc la Bella chiar vreau sa vad ce zice.
-Ed in casa sunt toti paralizati, nu spun nimic
-Cred niciodata nu s-au asteptat la asa ceva din partea mea dar acum te-am lasat plec la iubirea mea.

Noaptea se lasa peste Chicago si odata cu ea o neliniste launtrica crestea in mine. Luna ascunsa printre nori isi mai scotea din cand in cand obrajii palizi care nu mai sraluceau, iar stelele nu mai erau atat de dese ca intotdeauna. Resedinta Swan nu iesea in evidenta cu nimic deosebit fata de celelalte.Totul era tacut ...mult mai tacut ca de obicei si un sentiment ciudat imi rasari in inima. Nu era o ora indiscreta asa ca imi fac curaj si bat la usa. Dupa cateva batai in usa imi deschide doamna Swan si cu o voce rece spune:
-Poftim tinere,...dar tu nu stii ca e ora nepotrivita pentru vizite?
-Dna, si inclin capul, am venit in vizita la domnisoara Isabella... sunteti amabila sa o anuntati ca am venit?
- Din pacate nu pot sa fac acest lucru, nici daca as vrea , si incepu a plange
-Dar va rog ...a patit ceva Bella? Spuneti-mi va rog!!
-Bella bella mea ...a plecat...
Dar nu mai puteam zice nimic, am tacut, nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic, plecase si asta durea cel mai tare.Eram distrus din punct de vedere psihic
-Nimic, te rog sa pleci si inchise usa. Acum fugeam in neant pentru ca nimic nu mai conta, ea era acum departe ...dar...intr-un moment de stralucire merg din nou la casa Swan.
-Tu din nou?
-Dna imi puteti spune unde este?
-Tu chiar o iubesti pe fata mea?
-Da, din toata inima mea si va jur ca nu ma insor cu Tanya
- Bine te cred Edward, este in orasul Detroit a plecat acum cateva ore, cu putin noroc o prinzi pe drum.
- Multumesc foarte mult ...si am plecat in cautarea ei dar nu inainte de a lua cateva haine si cel mai bun cal al meu.


Bella Pov

Plecarea mea a durut foarte tare dar durerea mea e prea mare si numai pot suporta. In urma mea imi las prea iubita mea mama si pe buna mea prietena Jane. Cu lacrimi in ochi imi umplu cuferele cu ceva bijuterii apoi plec. Despartirea a fost crunta. Pe langa persoanele dragi lasam in urma mii de amintiri dar mai ales iubirea mea pentru barbatul pe care il iubesc.
-La drum Sam! Ii spun vizitiului. Sam Panthouse mi-a fost ca un tata. Lucreaza pentru familia mea de cand eram eu mica. El m-a invatat sa calaresc in ciuda faptului ca mama era categoric impotriva. Nimeni nu m-a insotit. Doream sa fiu eu Bella, fata cu parul ca mahonul, fata cea plina de viata... amintiri pline, amintiri seci, amintiri vii ce ma sufoca. Ciudat, strabat miile si de abia acum am observat ca in buzunarul pelerinei mele aveam un ceas... desigur era ceasul bunicii. Era exact asa cum mi-l amintteam eu.
-Domnisoara, am ajuns!
-Multumesc Sam, si ma ajuta sa cobor din trasura. Timpul e necrutator cu muritorii. Trece pe langa tine asa incat nu te poti gandi la multe decat la: Edward care probabil se bucura de logodna cu Tanya si la ceas care mi se pare ca este cel mai important obiect. Nici macar nu am observat ca era dupa-amiaza, cea care simbolizeaza maturiatea sufletului unui om.
Casa cumparata era minunata. Era exact pe gustul meu, destul de departe de ochii curiosilor deoarece casa era izolata de oras, dar faptul ca voi locui singura ma incanta de dinainte de al cunoaste pe Edward.
In sufrageria casei era un birou la care m-am asezat si i-am scris mamei, anuntand-o ca am ajuns in Detroit si ca locuinta nu necesita renovari. Am incheiat cu salutari pentru toate rudele noastre. Sper ca mama sa nu simta tristetea mea citindu-mi randurile nu foarte vesele.
Mi-am indreptat privirea spre fereastra. Era amurgul. Pierzandu-mi sirul gandurilor in lumina trandafirie a cerului, am hotarat ca totusi poate trebuia sa ii mai scriu o ultima scrisoare lui Edward.
Iubitul meu,
Scrisoarea ta ajunsa la mine tarziu chiar mi-a dovedit ca ma iubesti. Pot exprima sentimentele pe care le simt pentru tine in o mie de cuvinte, o mie de gesturi, o mie de fapte, dar durerea pricinuita de faptul ca te vei insura cu o alta femeie, si nu cu mine arde inauntrul sufletului meu lasand in urma lui un gol imens, un suflet gol. Ultima bataie a inimii mele va fi pentru tine dar voi fi nefericita ca nu vom imbatrani impreuna si nu o sa mor in bratele tale. Nu am sa te uit niciodata ingerul meu preaiubit
A ta Bella pentru vecie!


O lacrima a cazut pe numele meu in incheierea scrisorii si in incheierea serii.


A doua zi a adus cu ea o caldura foarte mare... hmmm... soare de ce nu incalzesti si inima mea rece si trista?! gandeam in timp ce am adus la indeplinire trimiterea scrisorilor.
Trebuie sa mai stiti ca in cateva zile voi cunoaste o familie cu doi copii. Familia Ferrars m-a acceptat ca si guvernanta pentru Lucy si Elinor, cele doua fetite ale lor. Erau niste oameni de admirat, familia care mi-o imaginam, doar cu cateva zile in urma ca as putea-o intemeia cu Edward.
Desi Detroit era cu totul diferit de Chicago, totul in jur imi aducea aminte de capitolul precedent al vietii mele.
Acum de incredere ramasese vechiul ceas al bunicii, singurul caruia mai puteam sa ii mai impartasesc suferintele mele. Si care acum privindu-l imi creeaza o stare de deja-vu puternica.
Nici nu am hotarat bine asta, ca silueta unui barbat calare ma facu sa-mi indrept privirea spre intrarea in gradina. Calaretul se opri la poarta. Era un domn, probabil domnul Ferrars la care eram angajata, acum aveam sa aflu mai multe despre fetite. Dar... nu era domnul Ferrars... nu avea nici aerul lui... nici inaltimea lui... M-am uitat din nou. El tocmai descalecase. In intunericul acesta aproape de nepatruns l-am vazut pe... Nu ma puteam insela ... era... EDWARD!!!

Capitolul 6- Dragostea costa

Edward Pov
O iubesc din tot sufletul, o iubesc ca un nebun si mi-as da tot sangele numai ca ea sa nu sufere....o iubesc si nu am ce face....
-Edward, Edward trezeste-te! Iar visezi cu ochii deschisi.
- Scuze Alice, nu sunt deloc atent!
-Stii au venit la noi....
-Cine? Chiar ca nu eram deloc atent.
-Chiar nu stii? Doamne chiar nu stii? Fata asta imi tipa in urechi si ma exaspera cu ghicitorile ei. Daca nu stiu, nu stiu...tot ceea ce stiu e ca Bella nu e langa mine.
-Sa-ti explic, dar nu sunt necesare decat trei cuvinte: Tanya, promisiune, casatorie.
Atunci totul a cazut. Asta da lovitura grea. De cand am intalnit-o pe Bella, viata mea mi s-a schimbat si de anumite lucruri chiar am uitat, spre exemplu Tanya, fata cu parul blond, din nord, cam prostuta cei drept, fata de restul familiei ei si care....a da, va trebui sa ma casatoresc cu ea, dar din pacate, armistitul facut intre tata si sora ei mai mare, Carmen va ceda pentru ca eu nu ma voi casatori cu ea.
- Da Alice, acum imi amintesc....totul, din pacate...
- Si ce vei face Edward, stii ca nici tata nu vrea, dar nu are incotro.
- Stiu, dar pe atunci imi placea de ea, acum iubesc pe altcineva si inima mea bate numai pentru ea.
- Edward, o cunosc, e Isabella nu? Acest mic spiridus chiar ma uimeste.
- Ti-ai dat seama nu? Da despre ea este vorba si imi inchipui cum...si am inceput sa chicotesc.
- Iesirile tale, stralucirea din ochii tai, buchetul de trandafiri albi, lipsa din salon, dar mai ales dansul de la bal a facut totul evident....Edward, in acea seara toata lumea v-a admirat si sincer chiar va sta bine impreuna.
- Chiar apreciez mult Alice, chiar azi i-am scris o scrisoare in care imi exprim toate sentimentele fata de ea. Ma rog din toate puterile mele ca ea sa ma accepte asa cum sunt, dar acum hai jos sa lamurim situatia, le voi spune ca nu ma voi casatori cu Tanya...si am iesit din camera sa infrunt destinul pe care mi l-a croit o persoana necunoscuta.
Din salonul principal se auzeau multe voci, atat feminine, cat si masculine, rasete si multa voie buna....
- Edward baiete, bine te-am gasit, m-a intampinat Eleazar si m-a imbratisat in acelasi timp.
- Bine ati venit prieteni, din pacate pentru voi am o veste proasta, cu parere de rau, nu ma voi casatori cu tine Tanya, eu iubesc pe altcineva.
Cu aceste vorbe imi voi infrunta soarta si voi lupta pentru iubirea Bellei cat va fi nevoie....

Bella pov
Sunt in al noualea cer. Acel sarut mi-a dovedit cat de mult ma iubeste. Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea lui.
- Bella...Bella, ce mai faci?
- Jane, draga si buna mea prietena, ai vrea sa mi te alaturi bucuriei ce sufletu-mi dispune?
- Daca nu cu mine, daca nu eu care te cunosc atat de bine, atunci cine?
- Foarte bine...am pe cineva care mie drag ca lumina ochilor.
- Pe cine, intreba speriata Jane, cine e acel cineva care ti-a rapit inima?
- Nu o sa-ti vina sa crezi, dar e Edward Cullen, acel inger al noptilor mele care imi vegheaza dragostea....
- Nu poate fi cu putinta, fata proasta ce esti tu...Edward Cullen? Chiar din familia Cullen, fiul doctorului Cullen? Chiar m-a speriat acest lucru, vocea ei, privirea ei care dadea a mila.
- Da chiar el cu care am dansat de ziua mamei lui, ne-am intalnit, am privit amurgul si da, el este cel pe care l-am sarutat acum cateva zile, dar ce s-a intamplat?
- Chiar nu stii noutatile, ceea ce s-a intamplat la resedinta familiei Cullen?
- Nu, dar nu ma speria, povesteste!
- Familia Cullen au primit o vizita din partea familiei Denali.
- Denali? Nu am auzit de aceasta familie.
- Familia Denali locuieste undeva in Nord, e o familie regala foarte veche formata din Carmen si Eleazar, Kate si Garett, care sunt perechi si Tanya...ei bine, Tanya este singura si din cate se pare ii este promisa lui Edward.
- Poftim!!! acest lucru este imposibil, nu cred, nuuuuuuuu...si am inceput sa plang, simteam cum inima mi se sparge in mii de bucatele ca un portelan scapat din mana si cioburile dor mai tare decat ranile, tot ce mi-a spus Jane nu poate fi adevarat, refuzam cu atata ardoare incat numai eram constienta de ceea ce faceam, saraca Jane, sarac sufletul meu....
- Bella calmeaza-te, Bellaaaaaaaaaaaa, dar eu eram cu gandul departe, departe....nenorocirea mea de azi este egala cu fericirea mea traita in trecut....
Intunericul se lasa peste oras, dar mai ales peste sufletul meu care a incetat sa mai traiasca din clipa in care Jane mi-a dat aceasta veste devastatoare pentru mine. As fi preferat sa mi se infinga un pumnal in inima decat sa aud acele cuvinte...
- Bella, iubita mea, nu mai fi trista, caci iubirea vine si trece, ma consola mama, dar zadarnic, vei vedea ca foarte curand totul se va rezolva si vei fi foarte fericita.
- Mama, nu ai habar prin ce trec eu acum, infernul mi se pare dulce in comparatie cu ce traiesc eu si lacrimile imi brazdau fata din nou.
- Poate ceea ce am eu te va inveseli si din buzunar a scos o bucata de hartie impaturita foarte elegant, mesagerul mi-a adus-o azi dimineata, dar am uitat sa ti-o dau, poftim, eu nu am citit-o deoarece iti este adresata tie, acum te las singura sa o citesti singura.
- Multumesc mult mama si aceasta pleca, m-am uitat la expeditor si erau trecute doar initialele E.C. Era un scris limpede si clar. Dau sa citesc

“Mon amour,
Je vis par le courage qui tu m’inspires. Aa haut pour moi de le comprendre et de découvrir que la vie peut offrir beaucoup plus que la passion egoiste ou réclamation qui commencent par je. J’adore ce que vous etes, avec un amour, plus fort que la distance, plus fort que le temps, plus impitoyable que la raison, malgré la distance et le fait que lorsque vous etes absent et la raison.. Je n'ai pas peur de moi, les sentiments que nous cachons dans la crainte de la vulnérabilité, je crains que des mains qui améliorera votre désir. Vivez chaque morceau de moi dans toute pensée qui font face à la déchirure ou le sourire moments. Étroitement liés à la solitude et la peur de découvrir au-delà de leur lutte contre un destin hostile, et si l'amour est plus fort que l'oubli, votre courage, notre courage gagnera rien. Avec vous, ensemble, sont esemble et ne portent tant de bonheur mon cœur. Me tempête et le vent et de la passion et de la vie et la mort et la douleur ne peut s'empêcher de penser que je vis et de haut et descendre à chaque battement cardiaque. L'amour, de vivre, et nous trouvons l'éternité si nous avons perdons le long du chemin, notre éternité le trouverez sur nous parce que son essence est dans notre amour.Mon amour, il ya pour notre destin.
Ton ange,
Edward “

Traducerea scrisorii lui Edward catre Bella:


“Iubire,
Traiesc datorita curajului pe care mi-l inspiri. Ma inalt pentru a te intelege si a descoperi ca viata poate oferi mult mai mult decat pasiune egoista sau pretentii care incep cu EU.Iubesc ceea ce esti, cu o dragoste mai puternica decat distanta, mai tare decat timpul, mai neinduratoare decat ratiunea, in ciuda faptului ca esti distanta, timp si ratiune. Nu mai mi-e frica de mine, de sentimente pe care le-am ascuns din teama de vulnerabilitate, mi-e frica doar de mâinele care va intensifica dorul dupa tine. Traiesti in fiecare bucatica din mine, in fiecare gand, lacrima sau zambet cu care infrunt clipele. Impletesc teama cu singuratatea si te descopar dincolo de ele luptand cu un destin potrivnic, si daca dragostea e mai puternica decat uitarea, curajul tau, curajul nostru va invinge orice.Cu tine alaturi sunt intreg, iar inima mea abia suporta atata fericire. Trezesti in mine furtuna, si vant si pasiune si moarte si viata si cant si durere, dar simt ca traiesc si ma inalt si cobor cu fiecare bataie a inimii. Iubim, traim, ne vom regasi in eternitate, iar daca ne vom pierde de-a lungul drumului, eternitatea ne va gasi ea pe noi pentru ca esenta ei se afla in dragostea noastra.Iubirea mea, exist pentru destinul nostru.Al tau inger,
Edward”


Am impaturit scrisoarea si am lasat-o pa masa. Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Sunt total confuza. Pe de o parte scrisoarea este scrisa sincer si cu multa daruire. Pe de alta parte Edward trebuia sa se casatoreasca cu Tanya din cate mi-a povestit Jane, dar totusi cum as putea crede ca Edward simte vreo afectiune fata de Tanya dupa ce mi-a demonstrat dragostea pentru mine in atatea moduri: privirea lui, zambetul strengaresc care mereu ma facea sa ametesc, felul in care vorbea, saruturile, dansurile, trandafirii, dar si cantecul special creat pentru mine in seara balului- Bella’s Lullaby.
Tot ce am aflat azi chiar daca sufeream si plangeam nu aveau sa distruga parerea buna despre el, si nici chiar despre familia Denali, si in special Tanya, pentru ca eram convinsa ca era obligat la acest legamant.
Asa ca impartasindu-i mamei si lui Jane, am hotarat ca cel mai bun lucru era sa stau departe de familia Cullen si sa plec pentru un timp din Chicago, cu scopul de a-l uita pe Edward si ceilalti si cum spunea mama sa imi refac viata, desi in adancul inimii mele stiam ca nu voi mai putea iubi pe altcineva niciodata.

Capitolul 5- Sarutul amurgului

“Fericirea are o poveste care nu este povestea obisnuita; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atat de dense incat sunt sterse de insusi perfectiunea lor, incremenite intr-o estompare vesnica.”

Pascal Bruckner

Bella pov

Ceea ce mi sa intamplat la bal a fost cu adevarat magic. Niciodata nu mas i gandit ca Edward Cullen era alesul inimii mele. In acea noapte, sub acea patura de stele argintii cu toata lumea in jurul nostru, fara a scoate nici un cuvant, i-am declarat iubirea mea. Inima mea batea asa de tare si mainile imi tremurau ingrozitor.

Tot ce am trait alaturi de el mi se parea un vis...un vis real cu personaje reale. Iubesc totul la el: buzele, ochii, sufletul sau cald si pur. Se spune ca fericirea este ca un fluture, care, atunci cand este urmarit este intodeauna la un pas de a fi prins, dar daca stai linistit, se poate aseza pe tine. Se pare k in sfarsitstau linistita si fericirea domneste intre noi.

Timpul a trecut foarte repede, mai ales alaturi de Jane cu care am stat pentru alegerea unei tinute cat mai frumoase. Saraca, ea nu stie pentru ce ma strofoc asa de mult. Urasc faptul ca o mint tocmai pe ea, dar pe moment e cel mai bine. Cu pasi grabiti, merg la locul de intalnire: Mainsfield Park, tocmai acum la apus....aaaa...uite-l in sfarsit, zeul meu statea cu spatele, asteptandu-ma sa apar din partea cealalta, dar nu stia ca vin pe o scurtatura si i-am descoperit si surpriza...trandafiri albii ma asteptau ascunsi in spatele lui...

Cu grija, am mers in spatele lui si i-am atins usor umarul drept. Tresaritul lui m-a facut sa chicotesc. Era asa de frumos.

- Buna, prea frumoasa domnita, astazi sunteti incantatoare, ma complimenta cu vocea lui dulce.

- Asemenea si dumneavoastra, sir, incerc sa il lingusesc un pic.

- Imi dati acordul pentru a va rapi in seara asta? uau asta chiar ma uimit, nu ma asteptam deloc la asta.

- Daca aveti bunavointa, sigur ca da.

Si am plecat plimbandu-ne agale de-a lungul parcului...era o atmosfera atat de placutasi relaxanta, incat era imposibil sa nu te bucuri de ea. Un loc special, intr-un moment special la bratul unei persoane speciale. Seara a decurs intr-un ritm romantic, stele ne serveau drept lumanari si mireasma aerului bland ne tinea loc de respiratie. Acum stiam asa de multe despre el, ata ce ii place, cat si ceea ce nu ii place: numele de Eddie era si pentru mine urat, suna ca un nume de catel.

- In cele din urma ar trebui sa plec, cred ca mama e ingrijorata, mai ales nestiind unde sunt.

- Chiar ar trebui sa pleci? Vocea lui suna a implorare, totul cu tine pare mai usor, mai colorat, mai plin de viata...

- Atunci intr-o alta zi, intr-o alta ora, pana atunci, sperante nemuritoare, iubitul meu....

Dau sa plec, cand el ma trage in bratele lui, buzele lipindui-se delicat de ale mele. Un fior m-a cutremurat,ajungand pana in inima, iar timpul parca s-a oprit, inlaturand orice trecut sau viitor, existand doar prezentul , realitatea ca el chiar ma iubea... cu un oftat ma elibera din sarut, vizibil necajit ca nu se putea continua la nesfarsit.

Dar acest sentiment dura doar o secunda afisand zambetul lui strengaresc si ma conduse pana la iesirea din uriasul parc.

In timp ce ma indepartam de el, am avut o mica revelatie. Il mai vazusem si inainte de bal doar ca nu in acesta lume, intr-o lume diferita de a noastra, un viitor sau poate un trecut indepartat.

Edward pov

A fi cu ea era cea mai mare fericire pe care o cunoscusem vreodata. Atat de perfecta, atat de unica...o iubeam atat de mult incat toate simturile refuzau sa mai functioneze normal. Stiam ca si ea ma iubeste dupa felul in care ma privea, cu o caldura si o adoratie nemarginita. Acum stiam pentru ce traiesc...pt inima ei care bate. Pt abundenta de roseala din obrajorii catifelati, pt tot ceea ce este cu adevarat si nimic mai mult.

Curajul meu a reaparut tocmai la sfarsitul serii. Cu o voce tremuranda, parca nu era a mea, am invitato intro seara la o mica plimbare tocmai la apus deoarec din putinele cuvinte pe care i leam rapit staim ca ii place amurgul la fel de mult cum imi place si mie.

Intalnirea cu ea este...acum!!! Sfinte Doamne nu imi vine sa cred, cnd a trecut timpul asa de repede? Norocul meu ca sunt imbracat decent, astfel intarziam si mai mult. Cu mare grija, ca Alice sa nu observe disparitia unui buchet mare de trandafiri albi, ies din casa si fuga in Mainsfield Park.

Eram prea nerabdator sa o reintalnesc, as aca vrand sa ii fac o surpriza tin florile la spate si privesc in directia in care ar trebui sa apara. Emotii? Nuuu....de la foarte mari in sus, dar orice indragostit are emotii la prima lui intalnire, o sa am ce le povesti nepotilor.

Stau...stau, eram asa de concentrat pe un anumit punct incat am tresarit cand cineva imi atinse delicat umarul...era ingerul meu. Cu inima inca sarind din piept imi fac curaj sa o complimentez.

- Buna, prea frumoasa domnita, astazi sunteti incantatoare

- Asemenea si dumneavoastra, sir, avea cea mai frumoasa voce si pentru ea faceam orice, chiar am vrut sa o surprind.

- Imi dati acordul pentru a va rapi in seara asta? si se vedea pe chipul ei ca la asa ceva nu se astepta.

- Daca aveti bunavointa, sigur ca da. Asta ma uimit pe mine, fata asta era incredibila.

Intotdeauna ma gandesc la ce are in cap, la ce se gandeste deoarece de fiecare data cand te asteptai la un raspuns, ea dadea altul, poate si mai bun decat la cel care te gandeai.

Seara a trecut destul de repede, atat pentru ea, cat s pentru mine, ea fiind cea care sparge gheata.

- In cele din urma ar trebui sa plec, cred ca mama e ingrijorata, mai ales nestiind unde sunt.

- Chiar ar trebui sa pleci? Offf de ce trebuie sa ne despartim?

- Atunci intr-o alta zi, intr-o alta ora, pana atunci, sperante nemuritoare, iubitul meu....

Facandu-mi curaj o iau in brate. Apropindu-ma de ea simtind in mine dorinta de a o srauta , ii fur buzele gustandu-le din nou aroma, simteam limbile noastre dansand intr-un ritm numai de ele stiut. Strafulgerari imi intrau in tot corpul si din expresia ei as fi jurat ca si ei.

Punand capt sarutului cu un oftat, i-am privit expresia la care nu mi-am putut reprima un zambet cat se poate de sincer, apoi luand-o de brat am condus-o la iesirea parcului.

Iar in timp ce o priveam indepartandu-se in gand mi-a venit ideea sa ii scriu o scrisoare in care sa ilustrez toate sentimentele mele pentru ea. Cu scrisoarea infiripandumi-o in minte am plecat la familia mea.