miercuri, 3 august 2011

Capitolul 14 - Dezvaluiri


Edward Pov

„Carlisle, esti sigur ca va functiona planul tau?” l-am intrebat pe tatal meu in timp ce cautam solutia pentru a desface blestemul.

Azi-noapte, cu ajutorul lui Bonnie am intrat in visul Belleu si am aflat ca este insarcinata. O bucurie mai mare nici nu se putea. Niciodata nu m-am vazut in rolul de tata, dar acum, eram foarte incantat; entuziasmat as putea spune.

Insa, aceasta veste buna imi era umbrita de distanta dintre mine si ele. Ii

voi fi recunoscator lui Bonnie pentru efortul depus.

Tin minte ca era o zi mohorata cand Jasper a gasit-o in ploaie. Temura foarte tare si delira. „Trebuie sa ii salvez.... ei vor muri...i-am promis lui Rosy.” Tata, fiind medic, a tratat-o si drept multumire pentru tot, s-a oferit sa ne ajute cu aceasta mare problema.

„Tu baiete, vino incoace” mi-a spus intr-o zi stand pe veranda. Sa spun drept, atunci nu imi inspira deloc incredere.

„Cu ce va pot ajuta?” am intrebat politicos.

„Taci! Eu nu te pot ajuta cu nimic, caci ochii tai se scalda intr-o agonie cumplita. Flacarile dragostei tale te mistuie ca o puternica otrava...Tu esti singurul care se poate ajuta.”

„Cine esti pana la urma?”

„Bonnie Bennett” a raspuns usor. „Eu sunt cea care a ordonat blestemul s

i de asemenea, tot eu voi fi cea care il va desface.”

„Poftim? Cum ai putut face acest lucru? Cum????” am sarit la gatul ei, incercand sa ii iau rasuflarea, dar puterile ei mintale le depaseau pe ale mele, cele fizice.

„Iti voi spune o poveste care te va uimi...iti voi spune ceva ce nu vei uita niciodata. Eu am fost cea mai buna prietena a lui Rosy si am tradat-o.”

„Cine era Rosy?”

„Rosy era bunica logodnicei tale Isabella. Ca in povestea lui Romeo si a Julietei, bunica Isabellei s-a indragostit de dusmanul familiei ei. Ironia sortii a facut ca si eu sa ma indragostesc de acelasi barbat, numai ca ea a avut marele noroc de a depasi ura ce ii invaluia inima si a reusit sa se casatoreasca cu el...numele lui era William. Intre timp, noi doua am descoperit o poarta a timpului, acel ceas...singura

mostenire a nepoatei.

In urma durerii care era mult prea greu de suportat, am decis sa plec din acel secol, in acest secol, in lumea ta...asta nu inainte de a-i blestema.”

„Dar cum?”
„Ceasul si faptul ca eu ma trageam din Neamul Witch, adica ca eram vrajitoare era un alt lucru, un alt secret care ma lega de Rosy. Am simtit momentul cand William se stingea si durerea pricinuita de plecarea acestuia intr-o alta lume, poate mult mai curata decat aceasta, m-a facut sa constientizez faptul ca eu sunt un monstru, un monstru cu chip de femeie si suflet de vrajitoare.”

„Ce s-a intamplat mai departe?”

„Inainte sa moara Rosy, i-am povestit tot si i-am jurat ca voi rupe blestemul si voi avea grija de Isabella.”

„Draguta povestioara, dar din pacate nu ai mila mea, caci toate sent

imentele mi-au fost secatuite de durere.”
„Iti voi da o mana de ajutor...”
au fost cuvintele ei si a plecat.

Analizand toata situatia, mi-am dat seama ca toate cuvintele ei m-au ajutat.... Prima oara a reusit sa trimita scrisoare Bellei si a doua oara, am reusit sa o vad pe logodnica mea.

Peste trei zile va fi luna plina.... Peste trei zile o voi revedea pe Bella si vom fi impreuna pentru totdeauna fara sa fie nevoie sa se sacrifice unul dintre noi.


A.N.

Buna!!! Iata ca am reusit sa postam si capitolul 14 :D vreau sa va spun ca acesta este penultimul capitol...povestea va ajunge la final foarte curand. Pana atunci nu uitati sa comentati :D

vineri, 29 iulie 2011

Capitolul 13 - Sperante

Impietrire….in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul…

Viata nu a fost iertatoare cu mine niciodata. Inca de mica, loviturile date de aceasta ma faceam sa devin tot mai puternica.

Odata, stiam cu tarie ca exista miracole…. Acum, un miracol este bebelusul din mine.

Odata, nu credeam in mistere sau supranatural… Acum, eu sunt un mister, o dilemma.

Odata, credeam ca dragostea exista doar in carti, dar abia acum am realizat ca ea exista, caci eu insami si Edward suntem iubirea. Nu iubirea suprema, caci numai Dumnezeu poate iubi atat de mult oamenii si numai El ii poate ierta.

Este trecut de miezul noptii si inca nu pot dormi. Scrisoarea pe care Edward mi-a trimis-o m-a zbuciumat teribil. Stiam ca Bonnie era cea mai buna prietena a bunicii si acum rezulta ca este vrajitoare?

Cu siguranta nu pot fi acceasi persoana.

Cand eram nica, bunica imi povestea de un anume blestem al familiei noastre: „Cand sangele nostru se va impleti cu sangele dusmanului, o mare nenorocire se va abate asupra celor doi indragostiti si numai ei vor cunoaste suferita despartirii dintre veacuri. Singura cale de a readuce pacea peste cele doua familii este ca unul dintre nefericiti sa se sacrifice.”

Nu credeam ca este un chin mai mare ca acela cand iti cunosti propria ta soarta...nu credeam ca unul dintre noi trebuia sa se sacrifice pentru binele tuturor. Cu dragostea noastra cum ramane? A fi marioneta destinului este insusi in blestem al vietii, era un lucru chinuitor. Daca ar fi sa ma sacrific, as face-o fara sa mai stau pe ganduri, dar nu inainte de a naste...

Intunericul din camera ma inspaimanta, asa ca ma refugiez in lumea viselor. E singurul loc in care Iadul de pe Pamant se transforma in Rai. Acolo pot dormi linistita in bratele lui Edward.

„Iubito....”

„Edward! Eu....eu.” Nu mai pot spune nimic, caci toate lacrimile isi faceau loc pe obraji. El ma ia in brae si ma alinta cum numai el stie...

„Nu uita de scrisoare, exista o speranta. Stii ca te iubesc mai presus de orice si vom invinge acest blestem, pana atunci, eu sunt prijonierul inimii tale si a subconstientei mele..

„Edward...vom avea un copil...”

El se uita la mine cu ochii calzi si plini de iubire. Cu un gest delicat, isi pune mana pe burtica mea si mi-o mangaie usor.

„Acum, am de doua ori mai multa putere pentru a continua aceasta lupta...acum stiu pentru ce si cine lupt.”

„Oh Edward.” Si mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau.

Sa iti revezi iubirea vietii, chiar si pentru cateva clipe este ceva puternic. Distanta poate ucide o prietenie, in cazul nostru o iubire. Dar daca aceasta este intretinuta de flacara vietii, ea poate depasi barierele distantei si a timpului.

„Te iubesc!” au fost ultimele doua cuvinte pe care i le-am spus lui Edward inainte de a ne pregati pentru marele final.

Din spusele lui, totul este pregatit si foarte curand vom fi impreuna pentru totdeauna.



A/N: Pffffff....incep prin a-mi cere scuze pentru toti cititorii acestui blog pentru ca nu am mai postat nici un capitol de mult timp, dar inspiratia m-a lasat si chiar nu mai stiam cum sa continui acest fic...De asemenea, ca un mic pont vreau sa va spun ca deja am terminat capitolul 14 de scris si nu va fi asa de tras de par cum a fost acesta :D. Stiu sigur ca il voi posta saptamana viitoare.

Acest capitol vreau sa il dedic Luisei pentru ca ea a fost cea care a tras de mine si datorita ei am reusit sa continui sa scriu :D Vreau din inima sa comentati toata activitatea mea pe acest blog si de asemenea sa comentati acest capitol...scuzati greselile de ortografie :D:"> si pentru ca este scurt..urm cap va fi lung si plin de explicatii :D

miercuri, 6 aprilie 2011

Capitolul 12 – Tears (partea a II-a)

Bella pov

Opt luni...timpul trece uneori atat de greu. Ne gandim mereu cum traiam si niciodata nu traim in prezent...sunt insarcinata in opt luni si nu imi vine sa cred cat de multe s-au intamplat pana acum. Daca nu era micutul nostru sau micuta noastra, probabil, consideram totul ca a fost un vis, un vis perfect in care nu doream sa ma trezesc. Imi este dor de Edward, iubitul meu ; imi este dor de Alice, de mama, chiar si de cea mai buna prietena a mea Jane. Imi este dor de toti si rememorez toate clipele petrecute alaturi de ei in fiecare zi. Ultimele luni au fost groaznice pentru mine.

Tin minte ca eram pe punctul de a pierde sarcina. A fost cea mai groaznica zi din viata mea. As putea spune ca este pe primul loc in lista mea de “ZILE TERIBILE” alaturi de pierderea bunicii si despartirea de Edward.

FLASHBACK

Era o zi ploioasa in micutul nostru orasel din Forks. Era ziua in care ma mutam din casa bunicii Swan la bunul meu prieten Billy Black. Cand eram mica, acesta a fost tatal perfect oentru mine, dar din nefericire avea un fiu care nu ma suporta deloc: Jacob Black. Era rivalul meu si mereu ne bateam.

Tin minte ca imi luasem ultimele lucruri din camera mea si atunci a in

trat el ca o furtuna. Ochii inflacarati, plini de ura si de foc prevesteau ceva rau.

- Crezi ca faci ce vrei tu? Imi lua lucrurile si le tranti pe jos. Cine te crezi? A inceput sa tipe.

- Jacob, asta nu e treaba ta, asa ca vezi-ti de lucrurile tale.

- Ba e treaba mea, mereu te-am urat pentru ca nu ma iubeai, mereu te-am urat pentru ca tata te iubea mai mult pe tine. Tu stii asta!!!!

- Nu este adevarat, niciodata nu a fost!

- Ba da!!!

Din acel moment, totul s-a intamplat prea repede. A fost cu adevarat o bestie, purtandu-se brutal cu mine. In cearta noastra, imi lua unul dintre brate si ma trase dupa el pe scari. Intr-un moment fatal, m-am impiedicat, Jacob mi-a dat drumul si am cazut pe scari. De atunci totul s-a schimbat. O durere enorma mi-a invaluit intreg corpul incepand cu abdomenul. Nu puteam nici sa respir...lumini albe si mult zgomot. Camera se invarte

a cu mine, insa durerea nu mai exista.

- Domnisoara Swan...cum va simtiti?

- Ha??? Ce s-a intamplat?

- Ma numesc doctor Grey..

- Bebelusul meu??? E bine?

- Puteti sta linistita domnisoara, atat dumneavoastra, cat si copilul sunteti bine, chiar foarte bine.

END FLASHBACK

Pana la urma, Jacob a platit scump pentru tentativa lui de a ma ucide si acum este acolo unde ar trebui sa fie de la inceput...

- Auch...

- Bella, te simti bine? A intrebat Billy

- Da, nu te preocupa de starea mea, acest spiridus incearca sa imi faca viata cat mai frumoasa.

Si acesta era adevarul. In ultimul timp, viata mea a devenit mult mai pasiv

a. Chiar daca nu am pierdut sarcina, exista posibilitatea de a naste prematur.

- Hey Bella, uite un pachetel pentru tine, l-am gasit la usa.

- Multumesc Billy.

Niciodata nu voi uita aceasta clipa, nici macar in clipa mortii mele. Era un pachetel infasurat intr-o matasica albasta cu initiala C. Desfacand pachetelul, am observat ca inauntrul sau erau cateva foi parca ingalbenite de vreme. Curioasa, am luat paginile cu grija cu finete si am inceput sa le citesc:

“Bella, iubita mea Bella,

Timpul niciodata nu iarta, niciodata nu uita. La fel ca si timpul niciodata nu uit, dar cu noi timpul cu siguranta s-a jucat cu siguranta. Simt cum si-a restrans aripile si le-a infasurat in jurul meu. Nimic nu a trecut, nimic nu a ramas, poate doar dragostea mea pe care ti-o port in sufletul meu. Au trecut opt ani? Opt luni? Opt zile, opt secunde? cine stie caci eu sunt prizonierul stapanei mele, stapana ce esti tu, stapana dragostei mele. Tu esti tot ce mi-a ramas. Aici parca as fi nemuritor. Traiesc intr-o lume indepartata in care cu totii am evoluat.

Dupa plecarea ta, disparitia ta, am ramas inchis in casa amintirilor noastra. Si acum regret acea dureroasa cearta. Ma gandesc ca poate, daca nu aveam acea reactie, nu plecai de langa mine.

Simteam ca focul din mine, suferibta e imi mistuia sufletul imi ardea fiecare celula a corpului. Dupa lungi suferinte, Alice si Jasper m-au gasit intr-o stare dezolanta. Cu grija, cei doi au ingrijit faramile din mine pana ce piesa cu piesa au refacut puzzle-ul.

Regretau enor faptul ca eram in acea conditie si m-au ajutat cat de mult au putut, fara prea mult rezultat. Leacul meu, medicamentul meu esti tu, doar dragostea ta. Refacut cat de cat, caci piesele cele mai importante le-ai luat cu tine am incercat impreuna cu tatal meu sa desfacem misterul ce plana asupra ceasului tau si a disparitiei tale.

Prea greu, mult prea greu, caci timpul a trecut si cu cat ne afundam in problema, cu atat stiam mai putine. Cand credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna, in oras a aparut o vrajitoare, Bonnie. Aceasta ne-a expliat cum sta situatia noastra......’’

Impietrire....in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Nominalizare la un premiu

În ultima zi din an noi organizăm Premiile (¯`·._.·Fan fiction·._.·´¯) Fan, ca să-i premiem pe cei mai buni dintre cei mai buni. Deşi blogul nostru are numai 7 luni şi 7 zile, am reuşit să facem multe lucruri. Am strâns 189 de fic-uri şi 31 de poezii. Am organizat concursuri şi am început şi un proiect cu ocazia Crăciunului; unde am avut ocazia să colaborăm cu nişte fete minunate. Am avut nenumărați vizitatori...cărora vreau să le mulţumesc că vizitează acest blog. Nu ştiu câte progrese am făcut de la începutul anului până acum, să sperăm că în anul 2011 o să avem mai multe realizări.

Vrem sa multumim pe aceasta cale Ellei pentru ca s-a gandit la noi, la ficul nostru si ne-a decernat aceasta diploma. Sa fim sincere, nu ne-am asteptat deloc sa fim nominalizate si am fost cu adevarat emotionate cand am aflat. Iti multumim din suflet, draga noastra prietena, Ella

Hey lume, aici Ioana vd: tot pe aceasta cale vreau sa ii multumesc Ellei ca s-a gandit sa premieze si ficul pe care il traduc : "Love game"....multumim inca o data.
LA MULTI ANI TUTUROR!!!!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Capitolul 12-Tears-Partea 1

Pentru ea, timpul nu era scurs prin clepsidra blestemata a orologiului; pentru el, totul era ca un ceas cu acele rotitoate de o mie de ori mai puternice decat otelul. Fiecare secunda ce se scurgea prin ea deveneau minute, chiar ore. Timpul este necrutator cu muritorii, mai ales pentru cei doi: ea-prezentul, el-trecutul.

Bella pov
“Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise-ai sters
Ai ales sa fii ultimul vers...”
Ascult aceasta melodie din momentul in care am plecat din lumea mea de basm. Au trecut fix trei saptamani, patru zile, treisprezece ore si patruzeci si cinci de secunde…poate mai mult sau poate mai putin. Da, pot spune ca tin socoteala timpului deoarece este singurul lucru care ma tine ocupata.
Totul pare a fi in regula aici in Forks. Este ca si cum timpul s-ar fi oprit de cand am plecat. Chiar nimic nu s-a intamplat. Am o speranta ce creste in mine cu fiecare secunda trecuta si imi da putere sa merg mai departe si ma protejeaza de tot...acea speranta, speranta ca odata il voi revedea si vom forma o familie fericita pentru bebelusul nostru.
Pot spune cu mana pe inima ca am supravietuit printr-o coincidenta sau poate ca dorul de el si toate momentele in care a fost langa mine, memorate cu meticulozitate in cap, mi-au atenuat caderea. Timpul nu mi le poate sterge.
Cu ceva timp in urma am fost la doctor sa vad daca intr-adevar sunt insarcinata. Inca o data intuitia mea nu m-a dezamagit, acum sunt 100% convinsa ca voi avea un copil. Are deja 5 saptamani si deja il iubesc si as face orice pentru el. Pentru el voi lupta cu timpul si ma voi intoarce din nou la Edward.
Aici timpul trece greu, prea greu. Stau si scriu in jurnal...prima pagina din jurnalul mea. Peste ani il voi citi si imi voi aminti cu zambetul pe buze tot prin ceea ce am trecut. Singura persoana care nu va sti ce am facut eu aici va fi Edward. El nu poate sti deoarece ma voi intoarce il lumea lui, el nu apartine lumei mele, numai eu apartin lumii lui.


“ Data: 13 octombrie Forks
Eu, draga jurnalule, nu stiu ce sa spun...am cunoscut iubirea. Iubirea este sentimentul cel mai pur..sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori de pe cer si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om…sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat…se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait….si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald. A iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna….
Mie foarte frica de ceea ce vei putea afla si lucrurile vor lua poate o intorsatura neasteptata...stai, am uitat sa ma prezint : eu = Bella Swan, o fata normala care a fost pedepsita de soarta inca de mica. Cu parintii divortati, am fost nevoita sa merg la bunica. O binecuvantare pentru mine, o alinare care din pacate a durat doar cativa ani.
Tot universul meu s-a naruit cand ea a murit acum cateva luni...o durere insuportabila mi-a frant inima si credeam ca nimic nu mai conteaza in lumea asta. singurul lucru care mi-a mai ramas de la bunica a fost un ceas.
Da stiu, un ceas care pentru mine are o valoare sentimentala. De asemenea a fost biletul meu de calatorie catre o alta lume. Stiu, poate nu iti vine a crede, dar asa a fost. De calatorie nu ma intreba ca nu iti pot spune amanunte. Tot ce stiu este ca acolo stau la mama si am o prietena, cea mai buna prietena: Jane. E tare draguta si ma inteleg foarte bine cu ea. Tot in aceasta lume, l-am cunoscut si pe el: Edward Anthony Manson Cullen. Ca si Cenusareasa l-am vazut pentru prima oara la un bal organizat de familia lui. Acea seara a fost de vis, am dansat cu el si mi-a cerut prima intalnire. Sincer am avut oarecare dubii cu privire la intalnire, dar ceva mai puternic m-a impins de la spate si iata-ma in fata lui. Totul era perfect: privelistea, timpul, dar cel mai important el era perfectiunea intruchipata...ochii lui verzi si.....”
Nu am mai putut continua, lacrimile imi inundau fata...amitirea lui doare prea tare. Lacrimile imi curgeam peste jurnal, incretind pagina....

duminică, 12 septembrie 2010

LA MULTI ANI IOANA!!!






























La multi ani !!! Astazi Ioana vd implineste minunata varsta de 17 anisori.....ii doresc ca toate dorintele sa i se implineasca...primele 2 poze cu twilight sunt pentru a-i multumi pt (stie ea ce) iar restul sunt pentru ca imi este imposibil sa ajung la ea sa sarbatoresc asa ca m-am gandit ca este de datoria mea sa o sarbatoresc macar prin poze..asa ca ai sampanie , tort, un cadou dragut( ursuletii) si poza cu cei doi catelusi care semnifica prietenia noastra...,, Prietenia inseamna sa accepti din propia initiativa defectele celorlalti si sa il sprijini neconditionat mereu"... sunt mandra ca te-am intalnit..te pwp si inca o data La multi ani!!:**>:d



































































miercuri, 8 septembrie 2010

Capitolul 11-Sfarsitul




Bella pov
Ziua in care Edward m-a cerut de sotie a fost cel mai minunat moment din viata mea. Clipe de neuitat am petrecut alaturi de el si totusi....dragostea este o comoara si ma intreb ce pret vom plati pentru ea?
Timpul a trecut repede....zile, ore, minute, secunde, clipe....in ultimele zile m-am simtit ciudat, altfel, cateodata aveam greturi si ameteli, dar cat de repede veneau asa si treceau. Era tare ciudat pentru ca habar nu aveam ce e cu mine. Lui Edward nu i-am spus acest lucru, desi din privirile lui, cred ca si-a dat seama ce ceva nu era in regula.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, am inceput a ridica tonul.
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, a tipat Edward.
- Tu nu tipi la mine! Si am iesit. Ma simteam rau din punct de fizic si eram socata. Era prima noastra cearta si nu credeam sa o sa se sfarseasca asa de rau.
Tineam in mana dreapata ceasul “blestemat”. Singurul lucru care mi-l doresc in acest moment e sa fiu singura.
O lumina puternica ma purta prin decenii, poate secole, persoane importante se uitau la mine cum trec si imi ureaza “Drum bun!”, ce e cu mine? Visez? Nu se poate!


Ma trezesc obosita, ca si cum as fi stat treaza cateva zile. Mi-e rau si prima oprire: baia. Vad totul ca prin ceata: prima vederea a lui Edward, balul, melodia, sarutul, fuga, cererea in casatorie...totul. Sunt foarte sigura a am visat si se pare ca moartea bunicii m-a afectat mult mai tare decat credeam....dau sa ma spal si ceva in oglinda care staluceste foarte tare pe degetul meu. Asta nu, deci nu, nu, nuuuuuuuuu!!!!!!! Edward!!!!!!!!!!! Si am inceput a plange, dandu-mi seama ca am calatorit intre decenii.
Ma simteam din ce in ce mai rau, realizand totul: ceasul bunicii este de fapt un “pasaport” catre o alta ;ume, catre iubirea pura si neconditionata. Singura mea alinare in acest moment era gresia rece din baie. Ma intind pe ea si adorm din nou. Chipurile persoanelor care sunt pierdute imi apar in vis si ma trezesc brusc....e posibil oare ca eu sa ma intorc inapoi? Oare stie cineva ca am disparut in aceasta lume? Ce face Edward? Oare ma cauta?
Un milion de intrebari imi treceau prin minte in acel moment, cand am simtit o mica impunsatura in zona burticii. Chiar era de necrezut: se putea transforma cosmarul in cel mai frumos vis? Daca da, aceasta era cea mai mare implinire pe care o poate avea o femeie: sa fie insarcinata cu barbatul pe care ea il iubeste.
“ Simt cum un ocean de lacrimi cad jos, pe podea, lacrimi dulci amarui si vad cum ochii incet se sting de fericire si durere.
Un ocean de vise am sters cu ceasul blestemat si am ales ca tu, ingerul meu sa fii prima si ultima mea iubire...”


Edward pov
Era absolut adorabila. As fi dat orice sa vad ceea ce gandeste in acel moment. In ultima vreme era diferita, simteam asta, era ca si cum ar fi bolnava si sanatoasa in acelasi timp. Nu eram expert, dar exista o mica posibilitate ca Bella, ingerul meu sa astepte un copil de la mine. Ar fi fost bine? Chiar nu stiu....O vad mereu ca se uita la ceasul acela, parca acele ceasului o atrag intr-un joc periculos si totusi la mijloc era o intrebare ce imi rasuna in minte: de ce?
Imi doream sa ii aud vocea cristalina, sa o simt si sa ii spun cat de mult o iubesc.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, a spus ridicand tonul si atunci am izbucnit
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, tipand la ea.
- Tu nu tipi la mine! Si a iesit din camera, a iesit din casa.
Aceasta a fost o cearta. Sunt un idiot si jumatate. Pentru moment am simtit gelozia curgandu-mi prin vene, ca o otrava pura. Sa fiu gelos pe un obiect nu era tocmai punctul meu forte.
Plec dupa ea. Sa o mai pierd inca o data nu imi placea, dar ea nu e...ma uit peste tot: in casa, in jurul acesteia si nimic. Era ca si cum ar fi inghitit-o pamantul.
Pe moment singurul care il voi face este sa astept...daca e nevoie o voi astepta o vesnicie, numai ca ea sa se intoarca.
“Incep a striga, a tipa, in sperantaca ma vei auzi, poate vei sti cat de mult regret. Vreau sa te iubesc in soapte, vreau sa te rasfat. Vocea mea vrea sa-ti auda glasul si ochii-mi cer sa te vada de unde te-ai ascuns atat de bine, dar esti deja mult prea departe”.....lacrimi.....


,, Un sentiment complex, o nebuloasa in care pot coexista regretul, remuscarea dorinta intoarsa spre ceva pierdut in timp, spre ceea ce ai fi putut face si n-ai facut, spre ceea ce ar fi putut fi”