miercuri, 7 septembrie 2011

Prolog

„Au trecut 15 ani de cand sunt aici, pe Pamant, in secolul vitezei. Sunt foarte norocos sa am scapat cu viata din toata povestea.

Primele sase luni din viata mi le-am petrecut in coma, la un spital din Arizona. In tot acest timp, Isabella a dat viata unei frumoase fetite. Numele ei este Reneesme. S-a nascut sub o stea norocoasa, caci venirea ei pe lume a fost „prematura” sa ii spun asa, nasterea sa s-a datorat socului foarte puternic pe care l-a avut Isabella cand m-a vazut in starea care eram atunci.

Dupa iesirea din coma, Reneesme deja ma cunostea. Era fetita mare si prima dat

a cand am vazut-o am stiut ca este a mea. Recuperarea mea a durat inca pe atat, inca sase luni de tr

atament si recuperare, dar a meritat.

Acum sunt doctor. Lucrez in spitalul din Forks, acolo unde Bella isi are toate amintirile. De mama

ei numai stim nimic, cat despre familia mea, toti sunt foarte bine. Dupa vindecar


ea mea, am reusit sa ii aducem si pe ei aici cu ajutorul ceasului.

A doua zi dupa ce am adus familia alaturi de noi, am distrus ceasul.

De Bonnie numai stim absolut nimic.

Azi, 13 august, eu si cu Isabella implinit 13 ani de casatorie. Coincidenta sau nu, cifra 13 ne-a purtat noroc de-a lungul anilor.

Sunt atat de fericit si implinit. Am reusit sa strabat campiile timpului cu ajutorul dragostei. Daca iubesti pe cineva cu pasiune si crezi ca merita, orice e posibil.

Daca nu risti, nu castigi! Eu am riscat si am castigat!”

Acestea au fost primele cuvinte ale lui Edward Cullen din jurnalul sau din lumea noastra. Niciodata nu se stie cand acest mic caiet se poate continua.

Sfarsit!


A.N. Vrem sa multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi pe parcursul ficului, celor care au comentat ficul si celor care s-au tinut de capul nostru, in special Luisei :* Acest fic il mai gasiti si aici

Multumim inca o data pentru tot!

marți, 6 septembrie 2011

Capitolul 15 - Sfarsitul

“Viata iti ofera multe posibilitati. Ea iti intinde mana exact in momentul cand crezi ca toata lumea te-a parasit sic and crezi ca nu mai ai nici o speranta. Cand se intampla acest lucru, nu uita ca niciodata nu esti singur. Niciodata nu vei fi singur, caci Dumnezeu este si va fi langa tine.

Niciodata nu m-am gandit ca se va ajunge pana aici. Acum cateva luni, eram doar un tanar pasionat de muzica si nu aveam nici un gand sa imi intemeiez o familie. Daca mi-ar fi spus cineva ca dragostea mea, jumatatea mea vine dintr-un alt timp, as fi ras copios.

Cand am intalnit-o pe Isabella, ceva s-a rupt din viata mea. Simteam ca in sfarsit sunt implinit si ca nimic pe aceasta lume nu se compara cu ea. Fericirea a atins apogeul in momentul in

care ne-am unit sufletele si bataile inimilor noastre bateau la unison.

Asa cum soarele nu sta douazeci si patru de ore pe cer, asa nici fericirea noastra nu a durat mai mult de atat, caci nefericirea se strecoara foarte usor in viata noastra si indoiala incolteste mult mai repede decat incolteste o mica boaba de fasole in pamantul fertil.

Niciodata nu se stie ce iti rezerva viitorul. Niciodata nu poti sti cine iti este perechea iubirii. Niciodata nu stii cand te nasti sau cand mori. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Doar stii cum se spune, „Nu aduce anul, ce aduce ceasul.”

Sacrificiile pe care le-am facut si le fac nu sunt putine si nu au durat putin. Chiar astazi, scriu in ajunul unui nou inceput. Nu am crezut ca ma voi lovi de atatea piedici. Totul pentru iubirea adevarata.

Stiu ca totul a fost doar o incercare, care m-a facut sa inteleg mai bine calea pe care am apucat-o. Azi ar trebui sa fiu fericit, dar nu sunt. Simt ca totul se va termina rau pentru unul din familie. Cineva va trebui sa se sacrifice pentru mine si pentru Isabella.”

- Bro, e timpul!

- Bine, termin imediat, Emmett!

- Stiu cum te simti. Eu tremur, mai ceva ca o varga si totusi.....Capul sus, bine? In seara asta te vei intalni cu Bella. Totul va fi bine....

Nu am spus nimic. Ce as putea sa spun mai mult de atat? Recunosc! Fara sa vreau, ma transform intr-o gaina fricoasa. Numai penele imi lipsesc! Tot ce vreau in acest moment este sa imi termin jurnalul. Cine ar fi crezut ca este atat de bine sa iti tii propriile ganduri dint-ro carte? Eu cu siguranta nu credeam acest lucru.

„Trei cercuri se vor face in aceasta seara, incunjurate de foc pentru a arde toate impuritatile timpului. Vraja se va face prin sacrificiul sangelui de ambele familii: Cullen si Swan. Cea care face procesiunea este vrajitoarea Bonnie. Totul este atat de complicat, incat firescul nu isi are locul aici. Pur si simplu trebuie doar sa crezi ca totul va iesi bine si sa ai credinta ca vei iesi „curat” din toata aceasta treaba.

Ca sa spun asa, eu mare lucru din procesiune nu am inteles. Stiu doar ca trebuie sa stau in centrul din mijloc si sa concentrz foarte mult pe ceea ce imi doresc mai mult: sa ajung in lumea Bellei si sa o intalnesc.

Nici macar nu stiu cum sa termin ultimele randuri. Totul doare pana la urma, caci stii ca ai un trecut cert si un prezent pe care il stii. Doar viitorul iti este incert si incerci sa il vezi. Ceea ce vezi este doar ceata timpului care iti invaluie ochii si numai vezi nimic.

Cu lacrimile aproape in ochi, imi iau ramas-bun de la tot ce mi-a fost drag aici si cu inima si sufletul incarcate de taria dragostei continui sa merg mai departe. Merg spre o lume noua alaturi de persoana pe care o iubesc.

Isabella Marie Swan „TE IUBESC!”

Cu mare drag si respect, Edward Anthony Manson Cullen.”

Tot ce simteam era focul care imi ardea oasele si gandurile imi zburau la ea, la ingerul meu pazitor cu ochii ciocolatii. Tipam, in speranta ca cineva ma va auzi si ma va salva din acest Infen.

Nimic!

In neant se auzea doar ecoul vocii mele... O clipa de liniste si prabusire!

In acea clipa totul s-a terminat!


A.n. Iata ca a venit si finalul povestii :D Stiu ca sunteti confuzi, dar cel mai probabil maine vom posta si prologul. Acolo vom scrie lucruri in care se va clarifica intreaga poveste. Pana atunci, cititi si dati un comm, macar acum la final ;)

miercuri, 3 august 2011

Capitolul 14 - Dezvaluiri


Edward Pov

„Carlisle, esti sigur ca va functiona planul tau?” l-am intrebat pe tatal meu in timp ce cautam solutia pentru a desface blestemul.

Azi-noapte, cu ajutorul lui Bonnie am intrat in visul Belleu si am aflat ca este insarcinata. O bucurie mai mare nici nu se putea. Niciodata nu m-am vazut in rolul de tata, dar acum, eram foarte incantat; entuziasmat as putea spune.

Insa, aceasta veste buna imi era umbrita de distanta dintre mine si ele. Ii

voi fi recunoscator lui Bonnie pentru efortul depus.

Tin minte ca era o zi mohorata cand Jasper a gasit-o in ploaie. Temura foarte tare si delira. „Trebuie sa ii salvez.... ei vor muri...i-am promis lui Rosy.” Tata, fiind medic, a tratat-o si drept multumire pentru tot, s-a oferit sa ne ajute cu aceasta mare problema.

„Tu baiete, vino incoace” mi-a spus intr-o zi stand pe veranda. Sa spun drept, atunci nu imi inspira deloc incredere.

„Cu ce va pot ajuta?” am intrebat politicos.

„Taci! Eu nu te pot ajuta cu nimic, caci ochii tai se scalda intr-o agonie cumplita. Flacarile dragostei tale te mistuie ca o puternica otrava...Tu esti singurul care se poate ajuta.”

„Cine esti pana la urma?”

„Bonnie Bennett” a raspuns usor. „Eu sunt cea care a ordonat blestemul s

i de asemenea, tot eu voi fi cea care il va desface.”

„Poftim? Cum ai putut face acest lucru? Cum????” am sarit la gatul ei, incercand sa ii iau rasuflarea, dar puterile ei mintale le depaseau pe ale mele, cele fizice.

„Iti voi spune o poveste care te va uimi...iti voi spune ceva ce nu vei uita niciodata. Eu am fost cea mai buna prietena a lui Rosy si am tradat-o.”

„Cine era Rosy?”

„Rosy era bunica logodnicei tale Isabella. Ca in povestea lui Romeo si a Julietei, bunica Isabellei s-a indragostit de dusmanul familiei ei. Ironia sortii a facut ca si eu sa ma indragostesc de acelasi barbat, numai ca ea a avut marele noroc de a depasi ura ce ii invaluia inima si a reusit sa se casatoreasca cu el...numele lui era William. Intre timp, noi doua am descoperit o poarta a timpului, acel ceas...singura

mostenire a nepoatei.

In urma durerii care era mult prea greu de suportat, am decis sa plec din acel secol, in acest secol, in lumea ta...asta nu inainte de a-i blestema.”

„Dar cum?”
„Ceasul si faptul ca eu ma trageam din Neamul Witch, adica ca eram vrajitoare era un alt lucru, un alt secret care ma lega de Rosy. Am simtit momentul cand William se stingea si durerea pricinuita de plecarea acestuia intr-o alta lume, poate mult mai curata decat aceasta, m-a facut sa constientizez faptul ca eu sunt un monstru, un monstru cu chip de femeie si suflet de vrajitoare.”

„Ce s-a intamplat mai departe?”

„Inainte sa moara Rosy, i-am povestit tot si i-am jurat ca voi rupe blestemul si voi avea grija de Isabella.”

„Draguta povestioara, dar din pacate nu ai mila mea, caci toate sent

imentele mi-au fost secatuite de durere.”
„Iti voi da o mana de ajutor...”
au fost cuvintele ei si a plecat.

Analizand toata situatia, mi-am dat seama ca toate cuvintele ei m-au ajutat.... Prima oara a reusit sa trimita scrisoare Bellei si a doua oara, am reusit sa o vad pe logodnica mea.

Peste trei zile va fi luna plina.... Peste trei zile o voi revedea pe Bella si vom fi impreuna pentru totdeauna fara sa fie nevoie sa se sacrifice unul dintre noi.


A.N.

Buna!!! Iata ca am reusit sa postam si capitolul 14 :D vreau sa va spun ca acesta este penultimul capitol...povestea va ajunge la final foarte curand. Pana atunci nu uitati sa comentati :D

vineri, 29 iulie 2011

Capitolul 13 - Sperante

Impietrire….in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul…

Viata nu a fost iertatoare cu mine niciodata. Inca de mica, loviturile date de aceasta ma faceam sa devin tot mai puternica.

Odata, stiam cu tarie ca exista miracole…. Acum, un miracol este bebelusul din mine.

Odata, nu credeam in mistere sau supranatural… Acum, eu sunt un mister, o dilemma.

Odata, credeam ca dragostea exista doar in carti, dar abia acum am realizat ca ea exista, caci eu insami si Edward suntem iubirea. Nu iubirea suprema, caci numai Dumnezeu poate iubi atat de mult oamenii si numai El ii poate ierta.

Este trecut de miezul noptii si inca nu pot dormi. Scrisoarea pe care Edward mi-a trimis-o m-a zbuciumat teribil. Stiam ca Bonnie era cea mai buna prietena a bunicii si acum rezulta ca este vrajitoare?

Cu siguranta nu pot fi acceasi persoana.

Cand eram nica, bunica imi povestea de un anume blestem al familiei noastre: „Cand sangele nostru se va impleti cu sangele dusmanului, o mare nenorocire se va abate asupra celor doi indragostiti si numai ei vor cunoaste suferita despartirii dintre veacuri. Singura cale de a readuce pacea peste cele doua familii este ca unul dintre nefericiti sa se sacrifice.”

Nu credeam ca este un chin mai mare ca acela cand iti cunosti propria ta soarta...nu credeam ca unul dintre noi trebuia sa se sacrifice pentru binele tuturor. Cu dragostea noastra cum ramane? A fi marioneta destinului este insusi in blestem al vietii, era un lucru chinuitor. Daca ar fi sa ma sacrific, as face-o fara sa mai stau pe ganduri, dar nu inainte de a naste...

Intunericul din camera ma inspaimanta, asa ca ma refugiez in lumea viselor. E singurul loc in care Iadul de pe Pamant se transforma in Rai. Acolo pot dormi linistita in bratele lui Edward.

„Iubito....”

„Edward! Eu....eu.” Nu mai pot spune nimic, caci toate lacrimile isi faceau loc pe obraji. El ma ia in brae si ma alinta cum numai el stie...

„Nu uita de scrisoare, exista o speranta. Stii ca te iubesc mai presus de orice si vom invinge acest blestem, pana atunci, eu sunt prijonierul inimii tale si a subconstientei mele..

„Edward...vom avea un copil...”

El se uita la mine cu ochii calzi si plini de iubire. Cu un gest delicat, isi pune mana pe burtica mea si mi-o mangaie usor.

„Acum, am de doua ori mai multa putere pentru a continua aceasta lupta...acum stiu pentru ce si cine lupt.”

„Oh Edward.” Si mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau.

Sa iti revezi iubirea vietii, chiar si pentru cateva clipe este ceva puternic. Distanta poate ucide o prietenie, in cazul nostru o iubire. Dar daca aceasta este intretinuta de flacara vietii, ea poate depasi barierele distantei si a timpului.

„Te iubesc!” au fost ultimele doua cuvinte pe care i le-am spus lui Edward inainte de a ne pregati pentru marele final.

Din spusele lui, totul este pregatit si foarte curand vom fi impreuna pentru totdeauna.



A/N: Pffffff....incep prin a-mi cere scuze pentru toti cititorii acestui blog pentru ca nu am mai postat nici un capitol de mult timp, dar inspiratia m-a lasat si chiar nu mai stiam cum sa continui acest fic...De asemenea, ca un mic pont vreau sa va spun ca deja am terminat capitolul 14 de scris si nu va fi asa de tras de par cum a fost acesta :D. Stiu sigur ca il voi posta saptamana viitoare.

Acest capitol vreau sa il dedic Luisei pentru ca ea a fost cea care a tras de mine si datorita ei am reusit sa continui sa scriu :D Vreau din inima sa comentati toata activitatea mea pe acest blog si de asemenea sa comentati acest capitol...scuzati greselile de ortografie :D:"> si pentru ca este scurt..urm cap va fi lung si plin de explicatii :D

miercuri, 6 aprilie 2011

Capitolul 12 – Tears (partea a II-a)

Bella pov

Opt luni...timpul trece uneori atat de greu. Ne gandim mereu cum traiam si niciodata nu traim in prezent...sunt insarcinata in opt luni si nu imi vine sa cred cat de multe s-au intamplat pana acum. Daca nu era micutul nostru sau micuta noastra, probabil, consideram totul ca a fost un vis, un vis perfect in care nu doream sa ma trezesc. Imi este dor de Edward, iubitul meu ; imi este dor de Alice, de mama, chiar si de cea mai buna prietena a mea Jane. Imi este dor de toti si rememorez toate clipele petrecute alaturi de ei in fiecare zi. Ultimele luni au fost groaznice pentru mine.

Tin minte ca eram pe punctul de a pierde sarcina. A fost cea mai groaznica zi din viata mea. As putea spune ca este pe primul loc in lista mea de “ZILE TERIBILE” alaturi de pierderea bunicii si despartirea de Edward.

FLASHBACK

Era o zi ploioasa in micutul nostru orasel din Forks. Era ziua in care ma mutam din casa bunicii Swan la bunul meu prieten Billy Black. Cand eram mica, acesta a fost tatal perfect oentru mine, dar din nefericire avea un fiu care nu ma suporta deloc: Jacob Black. Era rivalul meu si mereu ne bateam.

Tin minte ca imi luasem ultimele lucruri din camera mea si atunci a in

trat el ca o furtuna. Ochii inflacarati, plini de ura si de foc prevesteau ceva rau.

- Crezi ca faci ce vrei tu? Imi lua lucrurile si le tranti pe jos. Cine te crezi? A inceput sa tipe.

- Jacob, asta nu e treaba ta, asa ca vezi-ti de lucrurile tale.

- Ba e treaba mea, mereu te-am urat pentru ca nu ma iubeai, mereu te-am urat pentru ca tata te iubea mai mult pe tine. Tu stii asta!!!!

- Nu este adevarat, niciodata nu a fost!

- Ba da!!!

Din acel moment, totul s-a intamplat prea repede. A fost cu adevarat o bestie, purtandu-se brutal cu mine. In cearta noastra, imi lua unul dintre brate si ma trase dupa el pe scari. Intr-un moment fatal, m-am impiedicat, Jacob mi-a dat drumul si am cazut pe scari. De atunci totul s-a schimbat. O durere enorma mi-a invaluit intreg corpul incepand cu abdomenul. Nu puteam nici sa respir...lumini albe si mult zgomot. Camera se invarte

a cu mine, insa durerea nu mai exista.

- Domnisoara Swan...cum va simtiti?

- Ha??? Ce s-a intamplat?

- Ma numesc doctor Grey..

- Bebelusul meu??? E bine?

- Puteti sta linistita domnisoara, atat dumneavoastra, cat si copilul sunteti bine, chiar foarte bine.

END FLASHBACK

Pana la urma, Jacob a platit scump pentru tentativa lui de a ma ucide si acum este acolo unde ar trebui sa fie de la inceput...

- Auch...

- Bella, te simti bine? A intrebat Billy

- Da, nu te preocupa de starea mea, acest spiridus incearca sa imi faca viata cat mai frumoasa.

Si acesta era adevarul. In ultimul timp, viata mea a devenit mult mai pasiv

a. Chiar daca nu am pierdut sarcina, exista posibilitatea de a naste prematur.

- Hey Bella, uite un pachetel pentru tine, l-am gasit la usa.

- Multumesc Billy.

Niciodata nu voi uita aceasta clipa, nici macar in clipa mortii mele. Era un pachetel infasurat intr-o matasica albasta cu initiala C. Desfacand pachetelul, am observat ca inauntrul sau erau cateva foi parca ingalbenite de vreme. Curioasa, am luat paginile cu grija cu finete si am inceput sa le citesc:

“Bella, iubita mea Bella,

Timpul niciodata nu iarta, niciodata nu uita. La fel ca si timpul niciodata nu uit, dar cu noi timpul cu siguranta s-a jucat cu siguranta. Simt cum si-a restrans aripile si le-a infasurat in jurul meu. Nimic nu a trecut, nimic nu a ramas, poate doar dragostea mea pe care ti-o port in sufletul meu. Au trecut opt ani? Opt luni? Opt zile, opt secunde? cine stie caci eu sunt prizonierul stapanei mele, stapana ce esti tu, stapana dragostei mele. Tu esti tot ce mi-a ramas. Aici parca as fi nemuritor. Traiesc intr-o lume indepartata in care cu totii am evoluat.

Dupa plecarea ta, disparitia ta, am ramas inchis in casa amintirilor noastra. Si acum regret acea dureroasa cearta. Ma gandesc ca poate, daca nu aveam acea reactie, nu plecai de langa mine.

Simteam ca focul din mine, suferibta e imi mistuia sufletul imi ardea fiecare celula a corpului. Dupa lungi suferinte, Alice si Jasper m-au gasit intr-o stare dezolanta. Cu grija, cei doi au ingrijit faramile din mine pana ce piesa cu piesa au refacut puzzle-ul.

Regretau enor faptul ca eram in acea conditie si m-au ajutat cat de mult au putut, fara prea mult rezultat. Leacul meu, medicamentul meu esti tu, doar dragostea ta. Refacut cat de cat, caci piesele cele mai importante le-ai luat cu tine am incercat impreuna cu tatal meu sa desfacem misterul ce plana asupra ceasului tau si a disparitiei tale.

Prea greu, mult prea greu, caci timpul a trecut si cu cat ne afundam in problema, cu atat stiam mai putine. Cand credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna, in oras a aparut o vrajitoare, Bonnie. Aceasta ne-a expliat cum sta situatia noastra......’’

Impietrire....in acel moment mi-au cazut paginile din maini si am vazut totul.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Nominalizare la un premiu

În ultima zi din an noi organizăm Premiile (¯`·._.·Fan fiction·._.·´¯) Fan, ca să-i premiem pe cei mai buni dintre cei mai buni. Deşi blogul nostru are numai 7 luni şi 7 zile, am reuşit să facem multe lucruri. Am strâns 189 de fic-uri şi 31 de poezii. Am organizat concursuri şi am început şi un proiect cu ocazia Crăciunului; unde am avut ocazia să colaborăm cu nişte fete minunate. Am avut nenumărați vizitatori...cărora vreau să le mulţumesc că vizitează acest blog. Nu ştiu câte progrese am făcut de la începutul anului până acum, să sperăm că în anul 2011 o să avem mai multe realizări.

Vrem sa multumim pe aceasta cale Ellei pentru ca s-a gandit la noi, la ficul nostru si ne-a decernat aceasta diploma. Sa fim sincere, nu ne-am asteptat deloc sa fim nominalizate si am fost cu adevarat emotionate cand am aflat. Iti multumim din suflet, draga noastra prietena, Ella

Hey lume, aici Ioana vd: tot pe aceasta cale vreau sa ii multumesc Ellei ca s-a gandit sa premieze si ficul pe care il traduc : "Love game"....multumim inca o data.
LA MULTI ANI TUTUROR!!!!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Capitolul 12-Tears-Partea 1

Pentru ea, timpul nu era scurs prin clepsidra blestemata a orologiului; pentru el, totul era ca un ceas cu acele rotitoate de o mie de ori mai puternice decat otelul. Fiecare secunda ce se scurgea prin ea deveneau minute, chiar ore. Timpul este necrutator cu muritorii, mai ales pentru cei doi: ea-prezentul, el-trecutul.

Bella pov
“Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise-ai sters
Ai ales sa fii ultimul vers...”
Ascult aceasta melodie din momentul in care am plecat din lumea mea de basm. Au trecut fix trei saptamani, patru zile, treisprezece ore si patruzeci si cinci de secunde…poate mai mult sau poate mai putin. Da, pot spune ca tin socoteala timpului deoarece este singurul lucru care ma tine ocupata.
Totul pare a fi in regula aici in Forks. Este ca si cum timpul s-ar fi oprit de cand am plecat. Chiar nimic nu s-a intamplat. Am o speranta ce creste in mine cu fiecare secunda trecuta si imi da putere sa merg mai departe si ma protejeaza de tot...acea speranta, speranta ca odata il voi revedea si vom forma o familie fericita pentru bebelusul nostru.
Pot spune cu mana pe inima ca am supravietuit printr-o coincidenta sau poate ca dorul de el si toate momentele in care a fost langa mine, memorate cu meticulozitate in cap, mi-au atenuat caderea. Timpul nu mi le poate sterge.
Cu ceva timp in urma am fost la doctor sa vad daca intr-adevar sunt insarcinata. Inca o data intuitia mea nu m-a dezamagit, acum sunt 100% convinsa ca voi avea un copil. Are deja 5 saptamani si deja il iubesc si as face orice pentru el. Pentru el voi lupta cu timpul si ma voi intoarce din nou la Edward.
Aici timpul trece greu, prea greu. Stau si scriu in jurnal...prima pagina din jurnalul mea. Peste ani il voi citi si imi voi aminti cu zambetul pe buze tot prin ceea ce am trecut. Singura persoana care nu va sti ce am facut eu aici va fi Edward. El nu poate sti deoarece ma voi intoarce il lumea lui, el nu apartine lumei mele, numai eu apartin lumii lui.


“ Data: 13 octombrie Forks
Eu, draga jurnalule, nu stiu ce sa spun...am cunoscut iubirea. Iubirea este sentimentul cel mai pur..sentimentul care inalta spre cei mai inalti nori de pe cer si poate aduce cele mai fericite momente din viata unui om…sa ai parte de iubire inseamna sa traiesti cu adevarat…se spune ca a iubi inseamna a trai si ca un om care nu a iubit niciodata nu a trait….si este adevarat pentru ca iubirea te face sa vezi partea frumoasa a vietii, te face sa traiesti cu adevarat, sa vezi tot ce este minunat in jur, sa simti vibratiile sentimentului atat de cald. A iubi este ceva magnific este ceva ce se intalneste o data in viata si atunci este pentru totdeauna….
Mie foarte frica de ceea ce vei putea afla si lucrurile vor lua poate o intorsatura neasteptata...stai, am uitat sa ma prezint : eu = Bella Swan, o fata normala care a fost pedepsita de soarta inca de mica. Cu parintii divortati, am fost nevoita sa merg la bunica. O binecuvantare pentru mine, o alinare care din pacate a durat doar cativa ani.
Tot universul meu s-a naruit cand ea a murit acum cateva luni...o durere insuportabila mi-a frant inima si credeam ca nimic nu mai conteaza in lumea asta. singurul lucru care mi-a mai ramas de la bunica a fost un ceas.
Da stiu, un ceas care pentru mine are o valoare sentimentala. De asemenea a fost biletul meu de calatorie catre o alta lume. Stiu, poate nu iti vine a crede, dar asa a fost. De calatorie nu ma intreba ca nu iti pot spune amanunte. Tot ce stiu este ca acolo stau la mama si am o prietena, cea mai buna prietena: Jane. E tare draguta si ma inteleg foarte bine cu ea. Tot in aceasta lume, l-am cunoscut si pe el: Edward Anthony Manson Cullen. Ca si Cenusareasa l-am vazut pentru prima oara la un bal organizat de familia lui. Acea seara a fost de vis, am dansat cu el si mi-a cerut prima intalnire. Sincer am avut oarecare dubii cu privire la intalnire, dar ceva mai puternic m-a impins de la spate si iata-ma in fata lui. Totul era perfect: privelistea, timpul, dar cel mai important el era perfectiunea intruchipata...ochii lui verzi si.....”
Nu am mai putut continua, lacrimile imi inundau fata...amitirea lui doare prea tare. Lacrimile imi curgeam peste jurnal, incretind pagina....

duminică, 12 septembrie 2010

LA MULTI ANI IOANA!!!






























La multi ani !!! Astazi Ioana vd implineste minunata varsta de 17 anisori.....ii doresc ca toate dorintele sa i se implineasca...primele 2 poze cu twilight sunt pentru a-i multumi pt (stie ea ce) iar restul sunt pentru ca imi este imposibil sa ajung la ea sa sarbatoresc asa ca m-am gandit ca este de datoria mea sa o sarbatoresc macar prin poze..asa ca ai sampanie , tort, un cadou dragut( ursuletii) si poza cu cei doi catelusi care semnifica prietenia noastra...,, Prietenia inseamna sa accepti din propia initiativa defectele celorlalti si sa il sprijini neconditionat mereu"... sunt mandra ca te-am intalnit..te pwp si inca o data La multi ani!!:**>:d



































































miercuri, 8 septembrie 2010

Capitolul 11-Sfarsitul




Bella pov
Ziua in care Edward m-a cerut de sotie a fost cel mai minunat moment din viata mea. Clipe de neuitat am petrecut alaturi de el si totusi....dragostea este o comoara si ma intreb ce pret vom plati pentru ea?
Timpul a trecut repede....zile, ore, minute, secunde, clipe....in ultimele zile m-am simtit ciudat, altfel, cateodata aveam greturi si ameteli, dar cat de repede veneau asa si treceau. Era tare ciudat pentru ca habar nu aveam ce e cu mine. Lui Edward nu i-am spus acest lucru, desi din privirile lui, cred ca si-a dat seama ce ceva nu era in regula.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, am inceput a ridica tonul.
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, a tipat Edward.
- Tu nu tipi la mine! Si am iesit. Ma simteam rau din punct de fizic si eram socata. Era prima noastra cearta si nu credeam sa o sa se sfarseasca asa de rau.
Tineam in mana dreapata ceasul “blestemat”. Singurul lucru care mi-l doresc in acest moment e sa fiu singura.
O lumina puternica ma purta prin decenii, poate secole, persoane importante se uitau la mine cum trec si imi ureaza “Drum bun!”, ce e cu mine? Visez? Nu se poate!


Ma trezesc obosita, ca si cum as fi stat treaza cateva zile. Mi-e rau si prima oprire: baia. Vad totul ca prin ceata: prima vederea a lui Edward, balul, melodia, sarutul, fuga, cererea in casatorie...totul. Sunt foarte sigura a am visat si se pare ca moartea bunicii m-a afectat mult mai tare decat credeam....dau sa ma spal si ceva in oglinda care staluceste foarte tare pe degetul meu. Asta nu, deci nu, nu, nuuuuuuuuu!!!!!!! Edward!!!!!!!!!!! Si am inceput a plange, dandu-mi seama ca am calatorit intre decenii.
Ma simteam din ce in ce mai rau, realizand totul: ceasul bunicii este de fapt un “pasaport” catre o alta ;ume, catre iubirea pura si neconditionata. Singura mea alinare in acest moment era gresia rece din baie. Ma intind pe ea si adorm din nou. Chipurile persoanelor care sunt pierdute imi apar in vis si ma trezesc brusc....e posibil oare ca eu sa ma intorc inapoi? Oare stie cineva ca am disparut in aceasta lume? Ce face Edward? Oare ma cauta?
Un milion de intrebari imi treceau prin minte in acel moment, cand am simtit o mica impunsatura in zona burticii. Chiar era de necrezut: se putea transforma cosmarul in cel mai frumos vis? Daca da, aceasta era cea mai mare implinire pe care o poate avea o femeie: sa fie insarcinata cu barbatul pe care ea il iubeste.
“ Simt cum un ocean de lacrimi cad jos, pe podea, lacrimi dulci amarui si vad cum ochii incet se sting de fericire si durere.
Un ocean de vise am sters cu ceasul blestemat si am ales ca tu, ingerul meu sa fii prima si ultima mea iubire...”


Edward pov
Era absolut adorabila. As fi dat orice sa vad ceea ce gandeste in acel moment. In ultima vreme era diferita, simteam asta, era ca si cum ar fi bolnava si sanatoasa in acelasi timp. Nu eram expert, dar exista o mica posibilitate ca Bella, ingerul meu sa astepte un copil de la mine. Ar fi fost bine? Chiar nu stiu....O vad mereu ca se uita la ceasul acela, parca acele ceasului o atrag intr-un joc periculos si totusi la mijloc era o intrebare ce imi rasuna in minte: de ce?
Imi doream sa ii aud vocea cristalina, sa o simt si sa ii spun cat de mult o iubesc.
- Iubito, te-as privi pentru totdeauna...
- Pentru totdeauna? Edward, vom imbatrani si ma avem atat de multe de facut....
- Atata timp cat sunt cu tine, nimic nu mai conteaza, dar am totusi o intrebare.
- Te ascult...
- In ultima vreme esti foarte atenta cu ceasul tau, mereu te uiti la el si ramai pierduta in timp, exact ca acum, ce este? Ce are atat de special, vechitura asta?
- Edward, vechituta? Asta e ceasul bunicii......e singurul lucru pe care mi-a ramas, te rog putin respect pentru mine, daca nu pentru obiectele mele, a spus ridicand tonul si atunci am izbucnit
- Respect? Bella te-am respectat dinainte de a te cunoste, stii bine asta, tipand la ea.
- Tu nu tipi la mine! Si a iesit din camera, a iesit din casa.
Aceasta a fost o cearta. Sunt un idiot si jumatate. Pentru moment am simtit gelozia curgandu-mi prin vene, ca o otrava pura. Sa fiu gelos pe un obiect nu era tocmai punctul meu forte.
Plec dupa ea. Sa o mai pierd inca o data nu imi placea, dar ea nu e...ma uit peste tot: in casa, in jurul acesteia si nimic. Era ca si cum ar fi inghitit-o pamantul.
Pe moment singurul care il voi face este sa astept...daca e nevoie o voi astepta o vesnicie, numai ca ea sa se intoarca.
“Incep a striga, a tipa, in sperantaca ma vei auzi, poate vei sti cat de mult regret. Vreau sa te iubesc in soapte, vreau sa te rasfat. Vocea mea vrea sa-ti auda glasul si ochii-mi cer sa te vada de unde te-ai ascuns atat de bine, dar esti deja mult prea departe”.....lacrimi.....


,, Un sentiment complex, o nebuloasa in care pot coexista regretul, remuscarea dorinta intoarsa spre ceva pierdut in timp, spre ceea ce ai fi putut face si n-ai facut, spre ceea ce ar fi putut fi”

vineri, 3 septembrie 2010

Un mic anunt:D

buna...sunt Ioana vd si am un mic anunt de facut celor ce citesc acest blog (stiu ca o sa sune aiurea dar asta e) caut pe cineva cu care sa traduc un fanfic Twilight. El se numeste "Changes" si deocamdata are 31 de capitole si eu am tradus deja prefata si incerc cu ajutorul Dy@nei sa traduc primul capitol. El se gaseste pe blogul meu cu ficuri traduse. Vreau pe cineva de incredere pe care sa ma pot baza, intelege si care bineinteles sa stie engleza...cei care sunt interesati sa dea un comm va rog mult....multumesc mult

joi, 2 septembrie 2010

Leapsa by Ioana Vd

1.YOUR REAL NAME: Camelia Ioana

2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle): Camizzle )

3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): blue dog [God]

4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name): ioabornis hmm…interesant

5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink) :blue ice tea )


6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name): oanissa

7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name): Aura

8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black Girl )

Leapsa by Ioana din Cluj (ca sa nu se confunde:D)

Hey am primit o leapsa de la Roxana.. :Dprima de altfel pt mn..si ii ms mult:*

1.YOUR REAL NAME: Ioana
2.YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of name real plus izzle):Ioaizzle..seamana ci Godziila:))
3.YOUR DETECTIVE NAME (fav color and fav animal): Yellow Cat..incerc sa mi-o imaginez;)
4.YOUR STAR WARS NAME (The first 3 letters of last name, first 2 letters of your name, last 3 of your mom’s maiden name):Ioahoina...my godness:))
5.YOUR SUPERHERO NAME (2ND fav color, favorite drink):blue pepsi
6.YOUR ARAB NAME (2nd letter of your first name, 3rd letter of your last name, any letter of your middle name, 2nd letter of your moms maiden name, 3rd letter of your dads middle name, 1st letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name):Odulzaa
7.YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name):Alina
8.YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): black leone..asta da nume..:>


Dau leapsa cui o vrea..ca altfel nu as stii pe cine sa precizez
pwp pe toti si ms roxana again :*

miercuri, 1 septembrie 2010

Capitolul 10-Joaca de copii






Edward Pov

Dimineata calduta de iunie ne-a trezit pe amandoi din visare. Bella era ganditoare de cu seara, dar acum banuielile cu privire la mine se intensificasera. Si avea si de ce pentru ca nu imi puteam controla ranjetul imens de pe fata atunci cand o priveam.
Am cerut-o in casatorie, dar nu exact cum trebuia sa ceara un domn respectabil dintr-o famile buna, o lady in acest inceput de secol 20. In mod oficial ar fi trebuit sa o curtez, sa cer permisiunea tatalui ei, dar aici acest lucru era imposibil fiind departe de frumosul nostru Chicago, si nu mi se parea un lucru foarte de ,,bon ton” sa explic doar intr-o simpla scrisoare. Asa ca daca aceste doua lucruri nu se mai puteau indeplini, macar pe al treilea sa il duc la bun sfarsit, prezentadu-i un inel. Un inel de diamant, fatetele lui raspandind culorile curcubeului in lumina soarelui, si pe care il aveam in buzunar special pentru acest moment de cand plecasem in cautarea ei. Un inel de logodna.
Si cum se spune ca dragostea trece prin stomac, cel mai frumos mod de a i-l inmana mi se pare un picnic. Dar nu orice fel de picnic, un picnic compus doar din delicatese dulci: prajituri si torturi. Dulci la fel ca iubirea mea pentru ea. Si pentru ca trebuia sa ne prezentam la casa d-lui Ferrars, aveam de gand sa ma distrez impreuna cu fetitele lui, pregatind surpriza, si ca lucrurile sa fie si mai condimentate aveam sa o pacalesc putin pe Bella mea, spunandu-I ca dulciurile sunt pentru Esme, altfel nu as fi putut convinge sa ma urmeze nestiind nimic din cate ii pregatisem, pentru ca Bellei din start nu ii plac surprizele. Cu aceste ganduri strafulgerandu-mi prin minte am plecat de brat cu ea la casa D-lui Ferrars.


Bella Pov

Edward s-a purtat foarte ciudat de seara trecuta de parca punea ceva la cale, dar oricat imi zbateam capul nu imi puteam da seama ce e.
Si m-am hotarat sa rad putin de el dar nu la modul urat, aveam de gand sa le pun pe Lucy si Elinor sa il impiedice in orice nazbatie vroia sa faca.
Asa ca am pornit la brat cu Edward, el afisand zambetul lui strengaresc, iar eu luminandu-mi fata cu un zambet mandru. Dar totusi, un lucru ma nelinistea si anume ceasul bunicii atranand greu la gatul meu. Mai greu ca niciodata.


Edward Pov

De cum am ajuns, Bella s-a retras, facand cunostiinta cu cele doua fete, si susotind,cu ele, dar nu am luat-o in serios asa ca am mers direct spre bucatarie. Nu aveam prea multa cunostiinta in a prepara mancaruri, doar atat cat am invatat de la Esme, iubitoarea mea mama si de spiridusul mereu energic numit Alice. Si cum aveam ghinion cam intotdeauna, cartile de bucate lipseau cu desavarsire.
-Don Edward, cauti aceasta? Ma intreba una dintre fete Lucy.
-Ooo...da, multumesc mult...dar... au inceput sa o ia la fuga prin toata casa cu cartea in brate.
-Asteptati am nevoie de ele, dar le-am pierdut urma, necunoscand casa.
M-am trezit in fata unei usi inchise si cand am intrat,am dat de carte pe canapea.
-Hey, crezi ca o mai poti folosi? Spuse printre rasete Elinor,cealalta zvapaiata.
-De ce nu?, dar prea tarziu pentru a o recupera pentru ca au aruncat o galeata plina cu dulceata peste carte. Bella intra in camera toata numai un zambet.
-De ce nu le-ai oprit??!! Am spus eu disperat, stiind ca surpriza mea era dusa pe apa sambetei.
-Stiam ca pui ceva la cale, asa ca am vrut sa ma distrez un pic, nu cred ca te-ai suparat asa de tare pe ele, mai ales ca era cartea lor, deci ele si-au distrus-o.
-Daca ai stii... si am iesit din camera cautand un refugiu pentru a ma linisti.
In capatul holului principal era o usa mai retrasa, am pasit inauntru si... DA!! era o bucatarie de rezerva, cu de toate. Carti si toate ingredientele de care aveam nevoie. Inainte de a ma apuca de lucru am incuiat usa pentru a nu mai pati si alte farse, si inca un lucru norocos, fereastra era joasa, deci se putea iesi cu usurinta in gradina de flori.
Mi-am dat toata silinta si in doua ore pe masa erau aranjate: parfait de tiramisu cu zmeura, prajiturele cu crema de castane si un tort de ciocolata delicios. Am luat o patura, dulciurile si am fugit pe fereastra, pe ascunsin mijlocul gradinii. Speram sa nu ma gaseasca inainte sa fie totul pregatit.


Bella Pov

Saracul, meu Edward, cred ca s-a suparat tare pe farsa. Aveam senzatia ca suferea, neputand realize o dorinta, o dorinta aprinsa.
Timp de doua ore l-am cautat, dar nu era nicaieri. Incepea sa ma sperie chestia asta asa ca am luat-o spre gradina, in speranta ca il voi gasi. Nici nu stiam cum sa il consolez, cand in mijlocul gradinii pe o patura erau asezate multe dulciuri, printre ele aflandu-se cateva flori inmiresmate si Edward aratand ca un zeu, asteptandu-ma ganditor.


Edward Pov

- Imi pare rau pentru ce ti-au cauzat copilele, le-am certat vazand cat te-ai suparat , au intrecut masura..imi pare rau! A soptit Bella
- Le-am iertat de mult… Stiu ca nu am facut toate lucrurile asa cum ar fi trebuit.
- Despre ce vorbesti ? ma intreba nelamurita.
- Despre asta! Si am ridicat capacul cutiei unde se afla cuibarit in satin negru, inelul


Bella Pov

Piatra era compusa dintr-un oval lung cu randuri oblice de pietre rotunde si stralucitoare. Inelul era delicat si stramt. Mi-l puse pe degetul inelar al mainii stangi si i-am fagaduit ca voi fi sotia lui pentru o eternitate
Edward Pov

Bella izbucni intr-un plans necontrolat. Lacrimi de fericire. Eram atat de mandru de victoria mea, am luat-o in brate si am manjit-o cu un pic de ciocolata pe nasucul ei delicat si mic.
-Hmmm..atat de dulce!! Si cu asta se incheie discutia noastra din aceasta dupa-amiaza. Probabil ca fiecare dintre noi vorbeam singuri in minte, dar nu mai conta nimic decat ingerul din bratele mele... si totusi... am castigat, lasand-o uimita, aceasta joaca de copii.




joi, 26 august 2010

Capitolul 9-Cererea















Bella Pov

Ziua a trecut greu.Pedeapsa nu mi-am insusit-o dar am cunoscut Detroit, strazile lui.Exista strazibatrane, exista strazi veritabile, strazi curate si strazi murdare si exista intr-adevar strazi ce te fac sa uiti de trecut.Cuget... cuget la faptul ca e timpul sa merg acasa, la casa amintirilor celor mai de pret, in care impreuna cu Edward am petrecut clipe de neuitat. Ma simt linistita ca totul e calm in casa si ca Edward mi-a ascultat dorinta de a pleca de acasa.
Ma asez pe un scaun, prea obosita de a mai apride lumanarile.Inceputul unei melodii in surdina. Era …cantecul meu de leagan. Acum cred ca nu mai auzeam bine. Mai nou aveam o casa bantuita? Merg in biblioteca acolo unde se afla pianul.Deasupra acestuia se afla o lumanare care ii lumina chipul,chipul lui Edward.
-Mai tii minte prima oare cand ai ascultat melodia? ma intreba cu un glas suav neoprindu-se din cantat, dar eu nu am raspuns.
-Stii cat de mult te iubesc? Opri cantecul si se intoarse cu fata spre mine si se aseaza intr-un genunchi
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? In acel moment eram incapabila de a mai spune ceva Esti singura pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca diream sa lamurim situatia asta si...
-Da, doar atat am spus.
-Da…ce?
-Pur si simplu Da! Ma castoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o ea nu m-a lasat, am reusit sa soptesc.
El ma prvea cu dragoste nemarginita si ma imbratisa.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa cand o sa ma vezi si a zambit strengareste
-Sa stii ca inca nu e tarziu
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen.Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu
-Sincer nu
-Nu? Cum asa?
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...
-Gata totul s-a terminat acum voi fi cu tine zi si noapte, nu te voi parasi niciodata, jur!
Si ne-am sarutat ca si cum ar fi fost prima data cand linistea ne-a fost tulburata de un ciocanit in usa.
- Cine e?
- Dsoara Swan deschide sunt dle Ferrars..o nu am dat de necaz
- Nu te ingrijora iubire deschid eu...
- Edward …nuu… dar pleca si deschise usa
- Buna seara dle bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca ...., se auzeau vocile lui Edward si a dlui Ferrars
- Bella te-am cautat azi dimineata
- Imi cer scuze milord dar am fost ...ocupata toata ziua
- Mda mi-a spus ceva majordomul....
- Majordomul???!!
- Da..Edward, tare de treaba stii se potriveste cu tine, acum vroiam sa te anunt ca maine poti veni la mine acasa si poti sa il iei si pe flacau cu tine si a inceput sa rada
- Desigur..
- Atunci o seara placuta Bella.
Edward veni in biblioteca cu mana la burta de atata ras, apoi ma saruta
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
-Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare si am urcat amandoi scarile. Din fericire nu erau niste simple scari, ci scarile existentei noastre, amandoi incepand impreuna lucruri noi, incepand un nou capitol,o noua fila de dragoste...eu Isabella Marie Swan viitoare Cullen, viitoare dna Edward Anthony Masen Cullen


Edward Pov

Am renuntat la ideea de a o cauta, mai bine este daca o astept sa se intoarca acasa. Intre timp pe parcursul zilei un domn Ferrars a venit si a cautat-o pe Bella ..bineinteles nu ii puteam spune ca sunt iubitul ei venit de departe...asa ca m-am prezentat ca si...majordomul ei. Genial nu ? Bravo Edward numai tu te puteai gandi la asa ceva
In biblioteca ama menajat langa pian un mic sanctuar: flori si lumanari pe pian si in jurul lui. In casa era liniste deplina, perfecta pentru a-mi cantari gandurile, si am ajuns la o singura concluzie: nu puteam trai fara ea, fara sufletul meu, viata mea...iar singura modalitate era sa ne unim destinele pentru totdeauna...da...o voi cere se sotie. Ce minunat suna dna Edward Anthony Masen Cullen. Dar ... e tarziu si...usa s-a deschis. Bella s-a intors acasa, iar eu m-am asezat la pian si am inceput sa cant cantecul ei de leagan.
L-a auzit pentru ca am auzit pasii ei micuti,indreptandu-se spre camera. Cand m-a vazut a fost uimita, dar nu m-am lasat si am zis:
-Mai tii minte prima oara cand ai ascultat melodia? Nu a raspuns. Stii cat de mult te iubesc?
Am oprit cantecul si m-am asezat intr-un genunchi in fata ei.
-Isabella Marie Swan vrei sa fii sotia mea? Esti singura femeie pe care o iubesc si nu ma casatoresc cu Tanya, nu am iubit-o niciodata a fost doar un aranjament intre familii, am plecat pentru ca doream sa lamurim situatia asta si...
-Da!!! A exclamat Bella.
-Da...ce?
-Pur si simplu Da! ma casatoresc cu tine, am cunoscut iubirea si am fugit de ea, dar ea a venit la mine din nou si am respins-o, ea nu m-a lasat, a reusit sa sopteasca.
In acel moment nu imi doream decat sa o tin in brate.
-Am crezut ca ma vei alunga din casa, cand o sa ma vezi, am afisat zambetul caruia nu ii putea rezista.
-Stii ca inca nu e prea tarziu!
-Ba e mult prea tarziu acum esti viitoarea dna Cullen. Stiai ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu.
-Sincer nu
-Nu?Cum asa? Am crezut ca esti mai intuitiva decat atat
-Cand am aflat ca te casatoresti cu fata aceea am murit, apoi cand te-am vazut la poarta casei am inviat si...a reusit sa ingaime asa ca m-am simtit obligat sa o linistesc
-Gata, totul s-a terminat, acum voi fi cu tine zi si noapte,nu te voi parasi niciodata,jur!!! Iar buzele noastre au inceput sa se miste intr-un mod alert, daruindu-se unul altuia, cand linistea a disparut cu o bataie in usa..Aaa.... sigur era domnul Ferras care revenea sa o caute pe Bella...bun va trebuii sa imi joc foarte bine rolul, si nu mi-am putut abtine un chicotit. Bella a protestat dar eu i-am deschis usa si cat de politicos am putut:
-Buna seara dle,bine ati revenit la resedinta Swan
- Edward baiete e o placere sa te intalnesc din nou...miss Bella e acasa?
- Da dsoara Swan tocmai va astepta in biblioteca
O lua inainte spre biblioteca si singurul lucru pe care l-am auzit a fost uimirea Bellei, cand usa se inchise. Dupa cateva minute am mai prins finalul discutiei anume ne astepta maine la el acasa sa ne ocupam de fetitele lui. Hmm..daca tot voi fi singurii cu copilele in casa....cred ca am o idee de distractie totala.Va fi o zi cu adevarat Plina!!! Dar bineinteles nu am de gand sa ii dezvalui adevarul Bellei
Domul Ferrars iesi pe usa si ura o seara placuta,iar eu m-am intors in camera cu un ranjet imens pe fata.
-Edward??? Majordom???
-Da nu e rau nu? Ce aveam sa ii zic? Ca sunt un indragostit care a venit sa isi impace iubita ? Bineinteles ca nu aceasta a fost prima idee ce mi-a venit in minte
- Esti incredibil, macar te-a crezut?
-Sigur ai vazut si tu acum hai la culcare, si am urcat impreuna scarile care le-am urcat si in seara precedenta spre locul nostru magic Nu ii puteam citi gandurile dar cu siguranta nu se astepta la ce ii voi pregati pentru maine, iar eu pe de-a intregul eram satisfacut de viata, si nu cred ca se va mai gasi ceva care sa ne strice fericirea.

luni, 23 august 2010


Vreau sa ii multumesc prietenei mele din Cluj, Ioana, in primul rand pentru postarile si capitolele scrise cat timp am fost plecata...sunt foarte bine descrise si captivante si in al doilea rand pentru faptul ca mi-a suportat la telefon (stia ea despre ce e vorba) toate cele.....multumesc foarte mult pentru ca esti o foarte buna prietena si o foarte buna scriitoare.....

vineri, 20 august 2010

Capitolul 8-Prima noapte

Bella pov

Edward aici…imposibil. Refuzam cu incapatanare acest lucru. Picioarele mele mai aveau un pic si nu ma mai puteau sustine, iar inima galopa intr-un ritm nebun…si totusi era el. Se apropia de casa cu acel pas mandru, caracteristic,apoi se opreste si sta cateva clipe apoi pleaca. In momentul acela, lacrimi amare imi curgeau din ochii obositi si imi doream sa se intoarca, sa bata la usa... sa insiste, sa lupte din toate puterile, mai avea un pas si gata dar el nu...pleaca. Eram intepenita nu mai judecam, eram disperata cand cineva bate la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni, tipam eu, dar acel cineva batea din ce in ce mai tare, din ce in ce mai des, asa ca nu aveam ce face decat sa deschid. Acea privire blanda si plina de iubire, acei ochi verzi ce emanau o dragoste in care te puteai ineca. Acel parfum ce statea la granita dintre cel mai rafinat parfum si cea mai dulce aroma de pe pamant. Acel cineva era Edward.
Nu am mai stat pe ganduri si i-am sarit in brate si l-am sarutat cu o dorinta patimasa. Buzele erau asa de moi si aveau o aroma aparte specifica lui Edward. Acesta ma lua usor in brate, inhalandu-mi aroma de capsuni si stergandu-mi lacrimile, apoi soptindu-mi la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate mai ales dragostea ta care nu mi-o poate rapi nimeni. Atunci imi doream sa fiu a lui si el sa fie al meu indiferent de consecinte. Ne-am retras amandoi pe scari in camera mea.Aceasta era luminata doar de razele lunii.Era o atmosfera asa de romantica. Habar nu aveam cum se face dragoste, dar ma voi lasa purtata pe aripile iubirii... si nu m-am inselat. A fost atat de frumos si Edward a fost un gentalman desavarsit. Cu mare grija ne-am dezbracat si el m-a luat in brate si m-a asezat pe pat. In acel moment tremuram din toate incheieturile, dar apoi totul a fost foarte placut si foarte usor. Trebuie sa recunosc ca a durut un pic la inceput dar saruturile lui mici si dulci puse pe intreg corpul m-a facut sa uit de tot si de toate. Eram cu adevarat in paradis. Intreaga noapte ne-am daruit unul altuia, descoperind lucruri noi. Eram perfecti ne potriveam ca doua piese de puzzle.

Razele diminetii aduc cu ele multa fericire si confuzie. Ieri pe vremea asta sufeream si incepeam o noua viata aici in Detroit si azi stau in bratele lui Edward...e foarte ciudat cum te intoarce soarta. Ingerul meu e asa de frumos cu genele lui negre, lungi,dese, buzele lui micute si rozalii stranse usor intr-un mic botic fac ca fata lui sa fie ca al unui copilas si parca te indeamna sa le saruti, dar nu pot face acest lucru. Dintr-un motiv necunoscut mie aseara, am cedat in fata lui dar asta nu se va mai intampla a doua oarapentru ca are o promisiune de onorat si eu am inceput o noua viata. Ma imbrac incet fara a face zgomot, cobor jos,intru in birou,iau o foaie de hartie si scriu:
,,Edward, aseara am cedat,dar nu am de gand sa mai cedez. Uita tot ce a fost aseara,uita si pleaca cand voi veni acasa tu sa nu mai fii aici.
Bella”

Am luat biletul l-am impaturit si i l-am lasat pe masuta din capatul scarilor si lasandu-mi iubirea in urma am plecat pentru a plati greseala ce am comis-o aseara.


Edward Pov

Am lasat calul la poarta si m-am indreptat spre usa casei cu un pas curajos. Drumul fusese lung si eram nerabdator sa o vad pe zeita mea, dar ajungand la usa tot curajul mi-a pierit si m-am intors pentru o clipa dupa casa pentru a ma linisti. Dupa doar 2 minute m-am intors si am batut insistent la usa.
-Pleaca oricine ai fi, nu vreau sa mai vad pe nimeni!!! A tipat Bella.
Dar nu m-am lasat pana cand nu mi-a raspuns la usa.Cu o privire blanda si plina de iubire i-am captat adancimea ochilor ei de ciocolata. Bella nu mi-a spus nimic, doar a sarit in bratele mele si m-a sarutat patimas. Buzele ei nu se schimbasera de cand le-am atins ultima data, acelasi gust unic, ca si fiinta ei. I-am sters lacrimile si i-am soptit la ureche:
-Crezi ca scapi asa de usor de mine? Eu am sa te iubesc mereu, nu conteaza bogatia, saracia, daca sunt cu tine am de toate, mai ales dragostea ta, care nu mi-o poate rapi nimeni.
I-am simtit langa mine corpul tremurand si in clipa urmatoare mi-a luat mana si m-a condus pe scari catre camera ei. Aceasta era luminata doar de razele lunii, un decor perfect.
Cu mare grija ne-am dezbracat, am luat-o in brate si am asezat-o pe pat.
-Esti atat de frumoasa,esti incredibila, nu stiu cum de am atata noroc, am vorbit.Nu am asteptat un raspuns, pentru ca incepu sa roseasca si a trebuit sa o sarut atunci, era ca si cum corpul ei ma chema si nu aveam cum sa rezist.
Am inceput de la buze si am coborat de-a lungul corpului. A gemut, poate ca sa o fac sa se simta bine nu va fi atat de greu, m-am gandit.
Am continuat…………………………………………………………………………………

Imi amintesc ca am sarutat-o pe Bella, ea murmurand cat de minunat a fost si ca ma iubeste. Am adormit amandoi, epuizati dupa noaptea petrecuta impreuna.


Soarele caldut pe pielea mea, m-a trezit din somn, am deschis ochii dar Bella nu mai era in bratele mele. M-ma imbracat si am iesit sa o caut. Am strigat-o de foarte multe ori, dar nu mi-a raspuns nimeni, in schimb in capul scarilor am gasit pe o masuta un bilet. L-am citit si...
Nuuu... nu mai suportam sa o vad cum se invinovateste... trebuia sa i ajtept si sa ii explic purul adevar, ca nu ma casatoream cu Tanya. Nu pot sa cred ca am omis acest fapt, ca nu i l-am povestit. M-am lasat dus de val, iar acum ea este speriata de cele intamplate. Ma urasc, cum am putut-o lasa sa se gandeasca la aceste lucruri azi noapte? Nimic nu a fost o greseala in cele ce s-au intamplat, a fost doar iubirea mea pentru ea. Sper ca dupa ce ii voi fi povestit sa nu se mai indoiasca de mine.

luni, 16 august 2010

Capitolul 7- O veste, un oras, un mister



Edward Pov

-Ce??? Ed cum poti spune aceste cuvinte? Cum adica nu te mai casatoresti cu mine? Esti bine?
Cred ca nu a inteles ceea ce am spus, vorba lui Alice blondele sunt mai deosebite decat restul.
-Da, Tanya e adevarat. Nu vreau sa ma casatoresc.
Toti s-ai uitat la mine de parca eram de piatra, dar cuvantul cel mai potrivit ar fi socati?
-Atunci in cazul asta prelungim data nuntii pe 13 Iulie, e bine?
- TANYA!!! Am tipat asa de tare incat s-au speriat atat mama cat si Carmen, ce nu intelegi ca nu vreau sa ma casatoresc cu tine? Eu nu te iubesc! Am scuipat cuvintele, si daca nu mai avem nimic de zis eu va spun drum bun inapoi de acolo de unde ati venit … si am iesit din salon, din casa. Imi era asa de dor de ingerul meu si aveam o multime de intrebari.
-Edward! Ma striga Alice iesind din casa alergand, unde pleci? Stai!
-Alice plec ...ma duc la Bella chiar vreau sa vad ce zice.
-Ed in casa sunt toti paralizati, nu spun nimic
-Cred niciodata nu s-au asteptat la asa ceva din partea mea dar acum te-am lasat plec la iubirea mea.

Noaptea se lasa peste Chicago si odata cu ea o neliniste launtrica crestea in mine. Luna ascunsa printre nori isi mai scotea din cand in cand obrajii palizi care nu mai sraluceau, iar stelele nu mai erau atat de dese ca intotdeauna. Resedinta Swan nu iesea in evidenta cu nimic deosebit fata de celelalte.Totul era tacut ...mult mai tacut ca de obicei si un sentiment ciudat imi rasari in inima. Nu era o ora indiscreta asa ca imi fac curaj si bat la usa. Dupa cateva batai in usa imi deschide doamna Swan si cu o voce rece spune:
-Poftim tinere,...dar tu nu stii ca e ora nepotrivita pentru vizite?
-Dna, si inclin capul, am venit in vizita la domnisoara Isabella... sunteti amabila sa o anuntati ca am venit?
- Din pacate nu pot sa fac acest lucru, nici daca as vrea , si incepu a plange
-Dar va rog ...a patit ceva Bella? Spuneti-mi va rog!!
-Bella bella mea ...a plecat...
Dar nu mai puteam zice nimic, am tacut, nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic, plecase si asta durea cel mai tare.Eram distrus din punct de vedere psihic
-Nimic, te rog sa pleci si inchise usa. Acum fugeam in neant pentru ca nimic nu mai conta, ea era acum departe ...dar...intr-un moment de stralucire merg din nou la casa Swan.
-Tu din nou?
-Dna imi puteti spune unde este?
-Tu chiar o iubesti pe fata mea?
-Da, din toata inima mea si va jur ca nu ma insor cu Tanya
- Bine te cred Edward, este in orasul Detroit a plecat acum cateva ore, cu putin noroc o prinzi pe drum.
- Multumesc foarte mult ...si am plecat in cautarea ei dar nu inainte de a lua cateva haine si cel mai bun cal al meu.


Bella Pov

Plecarea mea a durut foarte tare dar durerea mea e prea mare si numai pot suporta. In urma mea imi las prea iubita mea mama si pe buna mea prietena Jane. Cu lacrimi in ochi imi umplu cuferele cu ceva bijuterii apoi plec. Despartirea a fost crunta. Pe langa persoanele dragi lasam in urma mii de amintiri dar mai ales iubirea mea pentru barbatul pe care il iubesc.
-La drum Sam! Ii spun vizitiului. Sam Panthouse mi-a fost ca un tata. Lucreaza pentru familia mea de cand eram eu mica. El m-a invatat sa calaresc in ciuda faptului ca mama era categoric impotriva. Nimeni nu m-a insotit. Doream sa fiu eu Bella, fata cu parul ca mahonul, fata cea plina de viata... amintiri pline, amintiri seci, amintiri vii ce ma sufoca. Ciudat, strabat miile si de abia acum am observat ca in buzunarul pelerinei mele aveam un ceas... desigur era ceasul bunicii. Era exact asa cum mi-l amintteam eu.
-Domnisoara, am ajuns!
-Multumesc Sam, si ma ajuta sa cobor din trasura. Timpul e necrutator cu muritorii. Trece pe langa tine asa incat nu te poti gandi la multe decat la: Edward care probabil se bucura de logodna cu Tanya si la ceas care mi se pare ca este cel mai important obiect. Nici macar nu am observat ca era dupa-amiaza, cea care simbolizeaza maturiatea sufletului unui om.
Casa cumparata era minunata. Era exact pe gustul meu, destul de departe de ochii curiosilor deoarece casa era izolata de oras, dar faptul ca voi locui singura ma incanta de dinainte de al cunoaste pe Edward.
In sufrageria casei era un birou la care m-am asezat si i-am scris mamei, anuntand-o ca am ajuns in Detroit si ca locuinta nu necesita renovari. Am incheiat cu salutari pentru toate rudele noastre. Sper ca mama sa nu simta tristetea mea citindu-mi randurile nu foarte vesele.
Mi-am indreptat privirea spre fereastra. Era amurgul. Pierzandu-mi sirul gandurilor in lumina trandafirie a cerului, am hotarat ca totusi poate trebuia sa ii mai scriu o ultima scrisoare lui Edward.
Iubitul meu,
Scrisoarea ta ajunsa la mine tarziu chiar mi-a dovedit ca ma iubesti. Pot exprima sentimentele pe care le simt pentru tine in o mie de cuvinte, o mie de gesturi, o mie de fapte, dar durerea pricinuita de faptul ca te vei insura cu o alta femeie, si nu cu mine arde inauntrul sufletului meu lasand in urma lui un gol imens, un suflet gol. Ultima bataie a inimii mele va fi pentru tine dar voi fi nefericita ca nu vom imbatrani impreuna si nu o sa mor in bratele tale. Nu am sa te uit niciodata ingerul meu preaiubit
A ta Bella pentru vecie!


O lacrima a cazut pe numele meu in incheierea scrisorii si in incheierea serii.


A doua zi a adus cu ea o caldura foarte mare... hmmm... soare de ce nu incalzesti si inima mea rece si trista?! gandeam in timp ce am adus la indeplinire trimiterea scrisorilor.
Trebuie sa mai stiti ca in cateva zile voi cunoaste o familie cu doi copii. Familia Ferrars m-a acceptat ca si guvernanta pentru Lucy si Elinor, cele doua fetite ale lor. Erau niste oameni de admirat, familia care mi-o imaginam, doar cu cateva zile in urma ca as putea-o intemeia cu Edward.
Desi Detroit era cu totul diferit de Chicago, totul in jur imi aducea aminte de capitolul precedent al vietii mele.
Acum de incredere ramasese vechiul ceas al bunicii, singurul caruia mai puteam sa ii mai impartasesc suferintele mele. Si care acum privindu-l imi creeaza o stare de deja-vu puternica.
Nici nu am hotarat bine asta, ca silueta unui barbat calare ma facu sa-mi indrept privirea spre intrarea in gradina. Calaretul se opri la poarta. Era un domn, probabil domnul Ferrars la care eram angajata, acum aveam sa aflu mai multe despre fetite. Dar... nu era domnul Ferrars... nu avea nici aerul lui... nici inaltimea lui... M-am uitat din nou. El tocmai descalecase. In intunericul acesta aproape de nepatruns l-am vazut pe... Nu ma puteam insela ... era... EDWARD!!!